Cu ocazia Automotive Logistics & Supply Chain UK 2026, Stuart Clarke, Manager de Flux de Materiale și Inginerie a Ambalajelor în cadrul Ford, a declarat că tehnologia gemenilor digitali a depășit stadiul de experiment și a devenit o disciplină esențială în ingineria producției auto și în logistică. Într-o prezentare preluată și comentată de analiștii Transport Intelligence (Ti), acesta a explicat cum folosește Ford realitatea virtuală imersivă pentru a testa planurile unei fabrici înainte ca ea să fie construită, pentru a întări colaborarea cu furnizorii și a evita modificările costisitoare ce apar adesea la lansarea unui nou model. Efortul companiei datează de 7-8 ani și a pornit de la înțelegerea că nu toată lumea poate să privească o planșă 2D a unei fabrici și să o transforme mental într-un spațiu 3D funcțional. De aceea echipa Ford a dezvoltat capacități dedicate de modelare 3D.
De atunci, programul a evoluat constant, mai ales în ultimii 2-3 ani, iar instrumentele au avansat și ele. De exemplu, Ford utilizează acum căști wireless, mult diferite de echipamentele greoaie de dinainte. Iar capacitatea continuă să se dezvolte odată cu tehnologia din spatele ei.
Unul dintre punctele interesante ale prezentării se referă la cât de mult din această transformare depinde de oameni, nu doar de instrumente, și de cum reușesc să-i integreze companiile în fluxurile de lucru existente, în loc să-i adauge pur și simplu la proiect ca pe ceva secundar.
În prezent, Ford folosește această tehnologie mai ales ca pe un instrument de inginerie pentru a sprijini lansările de produse, dar ambiția pe termen lung este să aibă un model digital actualizat al configurației logistice din fiecare fabrică, ceea ce i-ar permite echipei să facă evaluări precise ale costurilor înainte de a face modificări fizice și să le ofere furnizorilor specificații clare și fără echivoc în loc de cereri vagi. Astfel se va îmbunătăți constant modul în care funcționează întregul proces.
Unul dintre beneficiile practice ale acestei abordări este reducerea deplasărilor: inginerii pot fi virtual în orice parte a unei fabrici, oriunde în lume, fără a merge fizic acolo, ceea ce face mult mai ușoare identificarea și rezolvarea problemelor minore de la distanță. Virtualizarea are totuși limite, a ținut să sublinieze Stuart Clarke: mediul digital poate anima procesele și simula mișcarea, dar logistica depinde în continuare fundamental de oameni – aici tehnologia le susține munca, nu îi înlocuiește.
Ceea ce a început ca o inițiativă în Marea Britanie devine un flux de lucru la nivel european. Planul Ford presupune să determine un concept potrivit, să învețe din el și apoi să-l extindă în toate fabricile, începând cu cele din Valencia, apoi Köln. Deci fiecare implementare se bazează pe cea anterioară, nu încearcă să standardizeze totul dintr-odată.
În viitor Ford se va concentra asupra modelării conștientizării spațiale, folosind simularea pentru a studia cum se deplasează vehiculele într-o locație. De exemplu, a arătat Stuart Clarke, observând cum sosește un camion greu la o rampă de încărcare, se poate determina cum poate fi reproiectată această manevră pentru eficiență și siguranță mai mari. Deci digital twins nu doar vor valida layout-urile fabricilor, ci vor modela mișcări dinamice.
