Pe 23 mai, Parlamentul italian a primit oficial proiectul de lege „Zotti-Lizzi”, o inițiativă populară care ar putea schimba profund statutul profesional și social al șoferilor din sectorul transportului de marfă. Dacă va fi adoptată, Italia ar deveni una dintre puținele țări europene care recunosc formal meseria de șofer ca muncă uzurantă și cu risc ridicat.

O propunere născută din realitatea dură a drumurilor

Proiectul de lege poartă numele celor doi principali promotori – Mario Zotti, secretar general al sindicatului Fnilt/Cse, și Domenico Lizzi, președintele asociației Willy și delegat al Ligii pentru asistență socială. Este rezultatul unei colaborări îndelungate între organizații sindicale, asociații ale șoferilor și factori politici, reunite de o observație comună: meseria de șofer este, de facto, una dintre cele mai solicitante și riscante din economia modernă, dar lipsită de recunoaștere oficială ca atare.

În spatele acestei propuneri nu stă doar o listă de nemulțumiri sindicale, ci o constatare documentată a condițiilor reale de muncă: stres cronic, oboseală acumulată, izolare, presiune psihologică, expunere constantă la accidente și riscuri pentru sănătatea fizică și mentală. Toate acestea, spun inițiatorii, justifică încadrarea transportului rutier de marfă ca activitate periculoasă și epuizantă.

O trăsătură definitorie a proiectului este caracterul său incluziv: nu face diferențe între cei care conduc vehicule de peste 3,5 tone și curierii de pe furgonete. Ambele categorii sunt vizate în mod egal, cu argumentul că presiunile și solicitările sunt comparabile, chiar dacă se manifestă diferit: în cazul camioanelor, prin ore de condus încontinuu, nopți petrecute în cabină, riscuri rutiere și sociale; în cazul curierilor, prin ritmul amețitor de livrări, manipularea manuală a coletelor și stresul provocat de traficul urban.

Ce prevede proiectul de lege: măsuri pentru o meserie mai sigură și mai demnă

În esență, proiectul „Zotti-Lizzi” urmărește introducerea unor beneficii concrete pentru lucrătorii din transport, începând cu recunoașterea oficială a meseriei ca activitate periculoasă. Printre cele mai importante prevederi se numără:

• Reducerea vârstei de pensionare cu până la cinci ani față de media națională, fără penalizări.
• Accesul la programe speciale de prevenție și reabilitare medicală, axate pe afecțiunile tipice meseriei: boli cardiovasculare, musculo-scheletice, tulburări de somn.
• Examinări medicale periodice obligatorii, pentru monitorizarea stării de sănătate.
• Instalarea obligatorie a sistemelor de salvare a vieții în cabinele șoferilor solitari, ca răspuns la numărul crescut de decese survenite în timpul repausului în cabina camionului.

Pe plan economic, proiectul propune:

• Facilități fiscale și contributive pentru șoferii care aleg să continue activitatea dincolo de vârsta de pensionare anticipată.
• Subvenții pentru companiile care investesc în bunăstarea angajaților – de la îmbunătățirea condițiilor de odihnă până la optimizarea programelor de livrare.
• Contribuții noționale suplimentare pentru fiecare an de muncă considerat uzurant.

Un plan de finanțare cu trei surse

Pentru a susține costurile acestor măsuri, proiectul propune un mecanism triplu de finanțare:

1. Realocarea fondurilor deja existente în bugetul statului destinate sănătății ocupaționale și siguranței muncii.
2. O contribuție proporțională cu cifra de afaceri din partea companiilor de transport și logistică, introdusă ca obligație fiscală specială.
3. Redirecționarea unei părți din amenzile încasate pentru încălcarea reglementărilor de transport rutier, transformând astfel sancțiunile în resurse pentru prevenție și protecție.

Un test de maturitate pentru politica italiană și pentru Europa

Inițiativa „Zotti-Lizzi” vine într-un moment în care transportul rutier de marfă se confruntă cu o criză de personal fără precedent, accentuată de uzura profesiei și lipsa de atractivitate pentru noile generații. Adoptarea unei astfel de legi ar putea schimba imaginea șoferului de camion în Italia – din „invizibil pe drumuri” în lucrător esențial, protejat și respectat.

În plus, legea ar putea deveni un model european, alimentând dezbaterea despre condițiile de muncă din transportul internațional și uniformizarea statutului șoferilor la nivelul UE.

Dacă va fi adoptat, proiectul de lege nu va schimba doar regulile de pensionare sau structura fiscală a companiilor de transport. Va schimba narațiunea din jurul profesiei de șofer: de la „omul din cabină” la „muncitor esențial într-un lanț logistic vital”.

Rămâne de văzut dacă majoritatea politică va transforma acest proiect ambițios într-o lege funcțională sau dacă va fi amânat.