Recrutarea șoferilor din afara Uniunii Europene a devenit o soluție pentru transportatorii care se confruntă cu deficitul de personal, însă, odată ajunși în țară, aceștia trebuie să parcurgă proceduri de pregătire și calificare care pot întârzia intrarea efectivă în activitate.
În cadrul dezbaterii de la TransLogistica București, Mihai Cuciureanu, reprezentantul Autorităţii Rutiere Româned, a explicat că există posibilitatea unei abordări mai flexibile în ceea ce privește înscrierea la cursuri. Un șofer ar putea începe pregătirea chiar dacă nu are încă toate documentele necesare pentru examinare. Situația este diferită în cazul examenului, unde actele trebuie să fie complete și conforme.
Potrivit lui Cuciureanu, pentru examinare sunt necesare documentele corespunzătoare statutului șoferului, inclusiv cardul de rezident și permisul emis în Uniunea Europeană, acolo unde acestea sunt obligatorii. Pașaportul sau documentele de origine ale șoferului nu pot înlocui documentele cerute pentru susținerea examenului.
Un element important este și limba în care se desfășoară examenul. În prezent, anumite examinări pentru activități de transport pot fi susținute în română și în engleză, inclusiv pentru transportul de mărfuri și persoane.
Pentru operatori, rapiditatea acestui proces are o importanță directă. Un șofer care a intrat în țară, dar care nu poate fi folosit efectiv în transport deoarece nu are încă toate calificările, generează costuri fără să producă venituri.
Transportatorii reclamă și faptul că alte state pot finaliza anumite proceduri într-un timp mai scurt. În cadrul discuției, reprezentantul unui operator a dat exemplul Poloniei, unde un șofer nou sosit poate fi înscris foarte repede la cursuri pentru ADR, atestat și alte calificări. Pentru o companie românească, diferența de timp poate însemna costuri suplimentare și chiar pierderea unei părți din valoarea economică generată de recrutarea șoferilor străini.
Problema se agravează dacă ținem cont și de volumul de recrutări estimat de operatorii români. În cadrul discuției a fost menționat un necesar de 450-480 de șoferi care ar urma să ajungă în țară în decursul unui an.
Pentru România, miza nu este doar rezolvarea deficitului de șoferi, ci și păstrarea în țară a activităților de pregătire și a banilor aferenți acestora. Simplificarea înscrierii la cursuri, menținând în același timp verificarea riguroasă la examen, ar putea reduce perioada dintre sosirea șoferului și momentul în care acesta devine operațional.
