Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Razboiul cu Bruxelles-ul nu e pierdut

Adoptarea Pachetului de Mobilitate de catre Parlamentul Europei cu obligatia firmelor de transport de a intoarce camionul in tara de origine la patru saptamani a adus multa neliniste in randul operatorilor de transport marfa din tara noastra, afectand apetitul de investitii. Panica nu este insa reactia de care avem nevoie, chiar daca la prima vedere o astfel de masura este dezastruoasa pentru industria de transport din Romania, care are prea multe camioane inregistrate fata de cate ar putea gasi marfa pentru import/export. Dar adoptarea unui act normativ la prima lectura nu inseamna automat ca acesta este si deznodamantul, chiar si pe un act normativ care a iscat atata inversunare din partea militantilor germani, francezi si belgieni.

Batalia nu este pierduta. Romania are un numar mare de europarlamentari comparativ cu alte state. La fel, Polonia. O coagulare a intereselor estice, de la care niciun europarlamentar sa nu dezerteze, este realizabila. Iar argumente pentru combaterea actualei forme a Pachetului Rutier sunt destule.
Vest-europenii au marsat foarte mult pe exploatarea soferilor romani si conditiile de munca, afirmand ca acestia nu mai trebuie sa petreaca week-endul in parcari, ci trebuie sa se intoarca acasa la familie cel putin o data la patru saptamani. Ce au votat insa la Bruxelles? Ca firmele de transport sa-l trimita pe sofer, cel putin o data pe luna, acolo unde are „domiciliul”, definit ca adresa unde este inregistrat ca rezident, deci la un campus unde sunt inregistrati de cele mai multe ori sute de soferi si unde acestia nu numai ca nu au familia, dar nici macar nu au o camera a lor, ci de cele mai multe ori e doar o adresa fictiva. Iar daca soferul opteaza pentru motel, e de ajuns ca o data la patru saptamani sa mearga la un hotel. Astfel, decizia Parlamentului European rezolva doar criza de soferi cu care se confrunta vestul Europei, nu si problemele soferilor estici. Ce e mai grav este ca sindicatele soferilor din Romania si probabil si din alte state din est nu vor sa creada ca au fost cumva trase pe sfoara si ca drepturile soferilor romani, de pilda, nu sunt cu nimic mai bune prin noile reglementari.
Tot vest-europenii au cerut ca soferii sa primeasca salariul minim al colegilor lor din tara in care lucreaza. In ceea ce-i priveste pe romani sau bulgari, acestia vor primi, e adevarat, salariul minim, dar doar daca vor fi angajati la firme inregistrate in statele vest-europene. Si atunci, vor fi oricum discriminati fata de cetatenii acelor tari, pentru ca pentru niste imigranti salariul minim ar fi prea mic ca sa isi permita o locuinta cu chirie sau, mai mult, integrarea familiei care ar trebui sa-i insoteasca. Iar daca vor lucra pentru un angajator din Romania sau Bulgaria, cursele bilaterale permise, plus inca doua curse de legatura, inainte de a fi obligati sa se intoarca in tara de origine, nu impun obligatia de a plati soferii cu salariul minim din tarile in care ajung prin Europa, ci vor fi salarizati ca in tarile de origine.
Firmele de transport din Romania ar fi de acord, in parte, sa isi plateasca soferii cu un salariu minim aplicabil peste tot in Europa, pentru a se evita discrepantele dintre piete. Dar, daca tot vorbesc de concurenta echitabila, politicienii vest-europeni ar trebui sa elimine obligatia intoarcerii camionului in tara de origine la patru saptamani, care discrimineaza transportatorii din tarile de la periferie. Daca trebuie ca vehiculul sa se intoarca in tara de origine, atunci perioada la care trebuie sa faca acest lucru ar trebui corelata cu distanta fata de centrul Europei. Sa se intoarca nemtii si belgienii la patru saptamani, austriecii si francezii la cinci, ungurii la sase saptamani, iar romanii si bulgarii la sapte! Ca sa fie conditii egale de acces la marea piata europeana de transport trebuie stabilit un algoritm care tine cont de distanta fata de centrul Europei, altfel cei de la periferie sunt clar discriminati, desi contribuie la fel la bugetul UE. Pana la urma, marfa pe care romanii o cara din Anvers sau Rotterdam nu e marfa belgiana sau olandeza, ci este marfa europeana! Destinatarii ei sunt peste tot in Europa, inclusiv in Romania, unde politicienii nostri ar trebui sa inteleaga ca lasand Constanta intereselor unor localnici priveaza tara de un imens potential economic care ramane nefructificat de atatia ani.
Si argumentele pot continua. Va asteptam la ExpoTranzit la Cluj, pe 31 mai, pentru a intoarce Pachetul Mobilitate pe toate fetele si a mobiliza fortele politice sa duca la indeplinirea planurilor stabilite de transportatorii romani si chiar est-europeni. Un lucru e cert: dupa investitii de miliarde de euro, transportatorii romani nu pot parasi ringul transporturilor intracomunitare.

Articole similare