Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Soferii si transportatorii romani, curtati sa se mute in vest

2018 a fost inca un an bun pentru transporturi, gratie unei economii in crestere in vestul Europei. Majoritatea expeditorilor a raportat o crestere de peste 5% a cifrei de afaceri in 2018 fata de 2017, care s-a regasit si la transportatorii romani, potrivit unui sondaj facut de revista Tranzit cu ocazia Galei de pe 2 noiembrie.
Cererea de camioane s-a situat la un nivel foarte ridicat in prima jumatate a acestui an, ceea ce a dus si la cresterea tarifelor de transport cu 3-5%, dupa ce si in 2017 expeditorii europeni au declarat, intr-un raport de piata efectuat de Transport Market Monitor, ca au platit mai mult cu circa 5% in medie pe transport. Cu toate acestea, cresterea volumelor si cea a preturilor nu s-au regasit si in buzunarul firmelor de transport, care au avut mult mai mult de plata pentru combustibil, taxe de drum si, mai ales, pentru salarii.
 

Chiar daca s-au cerut capacitati mai mari de transport, expeditorii cu flote proprii au investit putin in achizitia de vehicule noi, in special din cauza lipsei de soferi de pe piata, dar, mai ales, din dorinta de a nu se expune financiar. Preferinta a mers catre cautarea de subcontractori sau catre leasing operational, pentru anumite contracte ferme.
Asa se face ca piata vest-europeana (atat producatorii, cat si expeditorii) incurajeaza „micul antreprenoriat” in transporturi, adica aparitia de soferi-patron care se extind catre 1-4 camioane si lucreaza sub umbrela unui transportator mai mare sau a unei case de expeditii care le asigura tot managementul: le ofera comenzi de transport, dar si toata „infrastructura” de care au nevoie, incepand de la camion (inchiriat sau vandut in rate din flota proprie), motorina, taxe de drum, polite de asigurari, chiar si hardul necesar pentru monitorizarea camionului si, mai ales, a incarcaturii. Practic, „subcontractorul” trebuie doar sa se ocupe de plata soferului, a taxelor pe venituri/salarii si sa aiba grija sa efectueze cursele.
Iar piata romaneasca este plina de astfel de modele de business, 84% dintre cele circa 33.000 de companii licentiate sa faca transporturi rutiere de marfuri fiind firme cu un singur camion (in jur de 13.000) sau cu 2-5 camioane (circa 15.000 de firme). In mare parte, acestea sunt firmele care asigura profitabilitatea retailerilor si expeditorilor care opereaza pe teritoriul Romaniei, dar si la nivel international.
Modificarile legislative si inasprirea controalelor asupra camioanelor est-europene in tarile importante din vestul Europei si la sediul firmelor de expeditii occidentale i-au determinat pe europeni sa se pregateasca pentru schimbari in modul de operare. Daca firmele de transport occidentale fac eforturi de a atrage cat mai multi soferi est-europeni cu promisiunea platii unui salariu consistent, cu tot cu asigurari sociale, retailerii, mai ales cei germani, incearca sa-si ajute partenerii din tarile est-europene sa isi deschida filiale in Germania si sa lucreze pentru ei in continuare ca entitati juridice germane, pentru a scapa de riscul lucrului cu un partener estic care nu respecta prevederile salariului minim. Pentru retailer este singura sansa de a-si asigura capacitatile de transport pe termen lung, data fiind criza acuta de soferi, si inca si la un pret mai bun decat poate gasi pe propria piata. Iar pentru partenerul estic oportunitatea de a avea deja un client important in Germania sau Olanda deschide si alte posibilitati de extindere, deoarece, odata inregistrat fiscal acolo, poate cauta si alti clienti pentru distributie locala, care se stie ca este mult mai bine platita decat transportul international – „apanajul” transportatorilor estici, mai ieftin.
Si, astfel, din 2019 capacitatea de transport nu va mai migra doar din vest spre est, ci si invers. Pana la urma, totul este dictat de marii clienti de transport.

Articole similare