Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad

Statul contra stat

S-a încheiat un an greu, în care ne-am luptat să ne păstrăm echilibrul și să rămânem cât mai aproape de normalitate, deși tot ce se întâmplă în jurul nostru este anormal, haotic și, pe alocuri, tragic. Pe lângă criza sanitară, ia proporții criza economică, pe măsură ce pandemia se prelungește, iar restricțiile și normele de distanțare impuse afectează numeroase industrii, printre care și transportul de călători. Din păcate, 2021 nu prezintă nicio garanție că va fi mai bine, ci dimpotrivă. Rezervele finanaciare se epuizează, ratele amânate pe 9 luni bat la ușă, școlile rămân închise, volumele de pasageri sunt prăbușite la niveluri record, iar, peste toate, statul bate cuie în tălpile companiilor private, fără să țină seama de faptul că acestea reprezintă principalul contributor la bunul mers al economiei.

Da! Roata se învârte, dar numai cu ajutorul sectorului privat. Și tocmai de aceea este curios cum inclusiv în 2020 am asistat la tot felul de decizii ale autorităților, care mai mult încurcă transportatorii. Cel mai recent exemplu este ancheta comandată de Consiliul Concurenței la adresa unor operatori care au protestat în 2018 față de ordinul ministrului Lucian Șova privind atribuirea programului interjudețean de transport – care oricum a fost anulat ulterior. Pentru faptul că au oprit activitatea timp de două ore, acum, la doi ani de la eveniment, fără a fi reclamate de propriii călători (care le-au înțeles disperarea la momentul respectiv), firmele sunt acuzate de nerespectarea art. 5 art. (1) din Legea Concurenței, iar în caz că vor fi găsite vinovate riscă sancțiuni. De parcă transportatorii nu au oricum destule probleme, ne întrebăm care este relevanța unui asemenea demers, în condițiile în care, în toate țările civilizate, oamenii au dreptul să protesteze pașnic fără a li se băga pumnul în gură și fără a suporta consecințe.

În același timp, tot anul am asistat la o adevărată „vânătoare“ a ANAF în rândul firmelor de transport de marfă (mai ales), cu scopul impozitării retroactive a diurnelor, sumele calculate în final în deciziile de impunere având valori amețitoare. Fără pic de îngăduință față de neclaritățile legislative, inspectorii fiscali au împărțit o droaie de amenzi, cu toate că nici măcar oficialii ANAF și ai Inspecției Muncii nu au reușit să cadă de comun acord asupra interpretării corecte a legislației – dacă șoferii sunt lucrători mobili sau nu, dacă au dreptul sau nu la diurnă, dacă aceasta trebuie considerată parte salarială sau nu etc. Și dacă nici acum nu e clar, ce să mai vorbim de acum 5 ani… când sunt acuzate companiile de transport că ar fi încălcat legea.

Asistând la toate aceste demersuri agresive asupra sectorului privat, ne întrebăm dacă nu cumva statul nu se sabotează singur? Altfel, care ar fi rostul să amendezi în stânga și în dreapta, să pui la cale inspecții inopinate, în care să te legi de tot felul de chichițe scriptice, și să riști să bagi atâtea firme în faliment cu amenzi uriașe? Firme care plătesc taxe și impozite, plătesc salarii și țin capitalul uman și financiar în țară. Este frustrant să vezi cum politicienii și funcționarii din alte țări se luptă pentru ai lor, iar noi ne faultăm singuri. Înainte să ne îngoape occidentalii cu Pachetul Mobilitate – a cărui variantă pentru reglementarea transportului de persoane este în curs de elaborare – ne săpăm singuri groapa.

Transportul de călători este unul dintre puținele domenii de activitate unde capitalul autohton a supraviețuit în timp, fără să fie înghițit de coloși occidentali. Acum, pe lângă HoReCa și alte industrii puternic afectate, cărăușii așteaptă respect, înțelegere, dar și un ajutor concret din partea autorităților pentru a trece cu bine peste pandemie.

Articole similare