Dupa ce in aprilie a.c. un iminent protest al transportatorilor de marfuri a fost evitat in ultimul moment de ministrul de atunci, Relu Fenechiu, operatorii s-au organizat din nou pentru a desfasura o ampla actiune de protest fata de legislatia in transporturi, si nu numai. Cei 7 centi in plus la litrul de carburant au fost doar picatura care a umplut paharul. Pentru ca de mai mult timp se asteapta modificarea urgenta a HG 69/2012 si diminuarea cuantumului amenzilor, alaturi de alte acte normative care sunt inca in dezbateri.
Obligativitatea montarii placutelor care sa ateste masele si dimensiunile vehiculelor a fost amanata la sfarsit de aprilie, dar intra la 1 ianuarie 2014 in vigoare. Alti bani, alta distractie pentru transportatori. Si, desi reprezentantii transportatorilor care au negociat la acel moment cu Ministrul Transporturilor au fost in final de acord cu placutele in schimbul amendarii pozitive rapide a actelor normative dupa care se guverneaza transporturile, au ramas doar cu promisiunile.
Protestul carausilor de luni, 9 decembrie a.c., a fost salutat de unii si hulit de altii. In mass-media s-au vehiculat tot felul de informatii: "greva transportatorilor este un foc de paie", "s-au blocat drumuri si raman magazinele neaprovizionate de Sarbatori" etc.
Iar Ministerul Transporturilor si-a facut din nou jocul dezbinarii, invitand la discutii asociatiile patronale intr-o ora de la trimiterea invitatiei. In aceste conditii, reprezentantii Confederatiei Nationale Rutiere (CNR), in jurul carora s-au strans transportatorii protestatari, nu au avut cum sa se teleporteze din diferitele locuri din tara unde se aflau pana la Bucuresti intr-o ora, asa ca s-a mai stabilit o runda de negocieri pentru joi, 12 decembrie a.c.
Si cei prezenti la negocieri si cei care au protestat in strada au acelasi scop: ca autoritatile din transporturi sa termine politica de sfidare a transportatorilor si sa nu mai aplice doar taxe si amenzi aberante pe principiul ca transportatorii au de unde plati si ca banii lor sunt sursa legitima a bugetelor Autoritatii Rutiere Romane, Registrului Auto Roman sau ISCTR. Ambele parti sunt impotriva placutelor aberante care indica masele si dimensiunile admise, care nu aduc utilitate nimanui, doar firmei autorizate sa elibereze autoadezivele la pret de placute metalice. Si cei care vor dialog si cei care au ales sa protesteze pentru ca s-au saturat sa tot ceara schimbarea unor legi strambe si sa asculte aceleasi promisiuni de ani de zile, care in realitate nu aduc nicio schimbare, vor reducerea cuantumului amenzilor, controlul transportatorilor straini in aceleasi conditii ca al camioanelor romanesti si reprezentare demna a intereselor transportatorilor romani in negocierile cu autoritatile straine.
Nu sunt cerinte de ieri, de azi, ci vorbim despre unele revendicari de 4-5 ani. Iar daca acum unii transportatori au ales sa-si riste contracte, comenzi sau chiar sa riste amenzi consistente pentru soferi sau pentru administratorii firmelor pentru ca au iesit in strada, acest curaj si acest efort ar trebui puse mai presus de orgoliile personale ale liderilor diferitelor asociatii profesionale. Nu este important care lider obtine mai mult de la autoritati. Important este ca toti sa-si dea mana si sa lupte impreuna pentru toate revendicarile cerute in prima parte a anului impreuna, iar acum, separat. Pana cand reprezentantii transportatorilor nu vor invata ca trebuie ca ei sa se puna mai intai de acord pentru a avea pretentia ca autoritatile sa-i asculte, efortul si disperarea celor din strada pot fi minimizate de unii reprezentanti ai autoritatilor, nesensibilizati de "cele 15 camioane iesite pe Centura".
Din pacate, autoritatile fie sufera de "sindromul Piturca", care nu a auzit cum zeci de oameni i-au cerut demisia pe stadionul national, si reduc la doar 15 camioane sutele de firme care au iesit in strada, fie cred ca ii pot manipula inca o data pe transportatori, mizand pe rivalitatile din industrie.
Ar fi pacat ca efortul celor care si-au inabusit in strada furia de a fi tratati cu spatele de autoritati sa se piarda aici si din tot acest protest sa ramana doar fotografii, cateva imagini la TV si o lista de pierderi financiare ale participantilor.
Ar fi bine sa luam lectii de la francezi, care stiu sa fie solidari atunci cand se decid sa faca un protest. Pana la urma, solidaritatea este o chestiune de respect, daca interesul particular nu coincide cu cel general.
