Daca economia a mers la relanti, iar volumul de transport a scazut constant in ultimii doi ani, sectorul orasenesc este printre putinele care s-au dezvoltat in 2009, chiar daca intr-un ritm mai lent decat se estima. Colectarea de deseuri este abia la inceput, unii dintre nou-veniti fiind operatori de logistica si transport, care s-au adaptat rapid la rigorile activitatii de manipulare a reziduurilor. Mai greu este cu respectarea conditiilor de obtinere a tuturor autorizatiilor necesare colectorilor. Despre toate acestea am vorbit cu Raul Pop, director general Recolamp, asociatia de colectare si reciclare a surselor de lumina (becuri economice si tuburi de neon), si cu Dan Botez, managerul firmei de transport Glencora, specializata, de ceva vreme, si pe colectarea de deseuri.
Pentru colectarea deseurilor generale exista o co-finantare intre cetatean si autoritatea publica locala. Insa in cele mai multe cazuri primaria alege sa subventioneze plata cetatenilor, lucru care nu este intotdeauna pe placul operatorilor, pentru ca in ultimii ani au crescut foarte mult costurile si banii de la populatie nu ajung. Ca atare, ei vor depinde de capacitatea primariei de a colecta banii, dar si de a-i suplimenta cu sumele necesare pana la costuri.
La deseurile reciclabile, situatia este usor diferita, pentru ca acolo apar finantatori: asociatiile colective care asigura finantarea din banii producatorilor pe care ii reprezinta.
Producatorii au painea si cutitul
Conform legislatiei europene, producatorii de echipamente sau de bunuri care se vor transforma in deseuri (ambalaje, echipamente electrice si electronice), in calitate de companii care le pun pe piata, au obligatia sa se ocupe de aceste deseuri din momentul in care se genereaza pana ajung in forma reciclata. Dar, pentru ca producatorii nu sunt specializati in a face colectare de deseuri, la nivel european au hotarat sa infiinteze asociatii colective dedicate, pe care le co-finanteaza in functie de impactul lor asupra mediului. Din 2002, de cand a aparut noua directiva europeana, producatorii au obtinut de la legiuitor dreptul ca acest cost al gestionarii deseurilor sa se evidentieze separat in centrele de vanzare. Asa a aparut „visible fee” sau „timbrul verde”, un cost suportat de cumparator, ca parte integranta a pretului final al produsului achizitionat.
Unde merg banii din timbrul verde?
Timbrul verde leaga direct numarul de produse puse pe piata de sumele care se varsa catre asociatia colectiva, infiintata cu scopul de a asigura logistica deseului si activitatea de informare sociala in vederea facilitarii colectarii.
Logistica deseului presupune realizarea infrastructurii de colectare (containere, puncte de colectare, cutii etc.), transportul pe categorii catre punctele de consolidare si de aici mai departe pana la reciclator. De obicei, reciclarea este co-finantata de valoarea deseului in sine. „Nu este insa cazul becurilor, din care rezulta in mare parte o sticla contaminata, mult mai scump de reciclat decat valoarea de nou”, a precizat Raul Pop, directorul general Recolamp.
Actiunea de informare, comunicare si marketing se face in functie de tipul de deseu. „Noi oferim informatiile despre deseu, unde trebuie transportat si pe cine sa sune cand au un container plin. Realizam si comunicarea oficiala catre autoritati, transmitem cantitatea si tipul deseului colectat”, a mai spus Raul Pop. Autoritatile receptioneaza aceste date, pentru ca mai departe sa le raporteze catre Uniunea Europeana.
Atat partea de comunicare, cat si cea de logistica sunt complet externalizate.
In opinia lui Raul Pop, Recolamp functioneaza ca un hub financiar. „Modul de finantare depinde de tipul de deseu. O firma care recicleaza surse de lumina se finanteaza aproape exclusiv prin facturarea acestor servicii catre noi, materiile prime secundare rezultate avand o valoare de piata relativ nesemnificativa.”
4 kg/locuitor, dar frigiderele compenseaza becurile
Tinta nationala de colectare pentru electrice si electronice este in prezent de 4 kg/locuitor, nespecificandu-se cate din acestea revin fiecarei categorii de deseuri in parte. Ca atare, greutatile se compenseaza.
Din cele sase asociatii colective existente in Romania, Recolamp este singura specializata exclusiv pe becuri, celelalte ocupandu-se de alte tipuri de produse electrice si electronice. „Colectam toate sursele de lumina cu descarcare, respectiv becurile economice, tuburile fluorescente si becurile utilizate la iluminatul stradal. Becurile cu filament au fost excluse in mod specific din legislatie, acestea fiind, de altfel, si in curs de a fi scoase de pe piata.
Asociatia Recolamp e autorizata incepand cu septembrie 2007. Anul urmator au fost colectate 160 t de deseuri, cu o crestere usoara in 2009.
In opinia lui Raul Pop, cantitatile vor creste in continuare. „Avem pana in acest moment 3.300 de puncte de colectare. Desi este un numar foarte mare, inca nu am atins saturatia in piata. Echipamentele care se vand azi ar trebui sa ni se intoarca sub forma de deseuri peste sase ani. Romania inca mai poate creste, facand abstractie de momentul actual de criza. In timp va creste si colectarea de becuri economice, nu numai cea a tuburilor de neon, care este acum predominanta.”
Se colecteaza orice tip de bec, indiferent daca este produs de un membru al asociatiei sau de alte firme. „Este imposibil sa faci diferenta intre ele, mai ales ca au foarte multe sparturi sau sunt multe nemarcate. Mai exista si deseuri «orfane», ale producatorilor care au iesit de pe piata inainte ca marfurile lor sa se transforme in deseuri.”
Reciclarea becurilor se face in Germania
Sursele de lumina colectate sunt fie exportate pentru a fi reciclate in Germania, fie reciclate manual la Targu-Mures (anumite tipuri, cu sticla clara). Transportul catre Germania se face cu masini acoperite, dar, fiind vorba de deseuri periculoase, se impun anumite autorizatii de transport ADR. „In momentul de fata lucram pe o singura relatie, cu un operator din Ungaria. Punctul de plecare este Targu-Mures, un punct de consolidare national al firmei private care se ocupa de depozitare si transport”, a declarat directorul general al Recolamp.
Centrele de cross-docking sunt in general la sediul colectorilor, in Constanta, Bacau, Satu-Mare, Pitesti sau Bucuresti. Acestia depoziteaza deseurile pe o platforma acoperita, care trebuie sa indeplineasca unele cerinte minime, de altfel precizate in legislatie. „Ne-ar conveni ca fiecare colector sa fie cat mai aproape de oamenii de la care colecteaza. Nu este in interesul nimanui, nici al protectiei mediului, sa transportam un bec pe distante lungi, emitand CO2 inutil”, a punctat directorul general al Recolamp.
Voluntariat in colectarea si selectarea deseurilor
„Nu vom plati niciodata predarea acestor deseuri. Ar fi un gest care genereaza asteptari false si care in timp va fi foarte greu de intors. Firmele care vor sa-si recicleze propriile deseuri o fac complet gratuit, poate doar cu o motivare indirecta”, a spus Raul Pop. Acestea au un mic avantaj financiar, scazandu-le volumul total al deseurilor, deci si costul serviciului de salubritate de care beneficiaza. In cazul utilizatorilor casnici, prin colectarea separata a deseurilor reciclabile (sticla, plastic, carton, electronice etc.), volumul de deseuri menajere se poate reduce pana la 25%.
O alta motivare e apelul la emotie. Exista companii care vor sa faca mai mult decat sa foloseasca un container de colectare, sa transforme selectarea in activitate publica prin comunicarea cu salariatii, sa se pozitioneze drept companii preocupate de mediul inconjurator.
In plus, reciclarea este o obligatie legala. „Suntem putin mai norocosi decat colectorii altor tipuri de deseuri: adresandu-ne companiilor, acestea sunt mult mai expuse la presiunea din partea autoritatilor de mediu decat cetateanul”, a precizat Raul Pop.
Sistemul buy-back, aplicat pana acum la electrocasnice sau autoturisme, este o falsa solutie, costurile unei astfel de colectari fiind total nesustenabile. Reciclarea unui bec poate costa peste 2,5 lei (plus TVA), in timp ce timbrul verde colectat este 0,9 lei. Astfel, in momentul in care este depasita rata de colectare de 33% incep problemele de finantare, pentru ca pe un bec vandut se colecteaza doar o treime din cat costa reciclarea lui. Echilibrul este foarte fragil.
Logistica, sub control
Departamentul de logistica al asociatiei se ocupa de tot: preia cererile de ridicare a deseurilor si le dispecerizeaza. Si, pentru ca in momentul infiintarii unui punct de colectare, acestuia i se aloca si un colector, activitatea este usor de controlat.
Softul, dezvoltat in-house, usureaza munca celor care se ocupa de colectare. In prezent, la fiecare inceput de luna se primeste factura de la fiecare colector pentru serviciile prestate in luna tocmai incheiata.
Serviciile sunt remunerate in functie de cantitatea colectata, lucru care stimuleaza si colectorul sa faca eforturi proprii, dar trebuie avut in vedere faptul ca sursele de lumina nu se acumuleaza in cantitati semnificative intr-o singura locatie de colectare.
Colectorii specializati sunt preferati salubrizatorilor
Prin specificul deseului, becurile se colecteaza din foarte multe locuri si nu in cantitati foarte mari. Exista insa si cateva exceptii, ca iluminatul stradal sau cel de tip industrial, cand schimbarile becurilor se pot face fie punctual, cand se arde un bec, fie periodic, pe o strada intreaga, respectiv pe o hala de retail.
Potrivit directorului asociatiei, cele mai multe ridicari de deseuri se fac in Bucuresti, datorita concentratiei de firme, pe de o parte, iar pe de alta, datorita calitatii colectorului. In intreaga tara, asociatia a incheiat contracte cu circa 60 de colectori. Acestia sunt impartiti in doua mari categorii: cei care sunt si salubrizatori in functiune si cei care fac doar colectare selectiva de deseuri reciclabile. „Cu cei care se ocupa doar de colectare se lucreaza mai usor, pentru ca intregul lor interes este captat de deseurile selectate, in vreme ce salubrizatorii au contracte ferme cu primaria, iar deseurile selective constituie o parte secundara”, a declarat Raul Pop. Companiile care se ocupa numai cu colectarea selectiva isi dezvolta relatii cu punctele de colectare si lucreaza cu finantatori cum ar fi asociatiile colective.
Unii transportatori vireaza catre colectare
In Romania inca mai este loc pentru operatori noi, in special pe partea de colectare, pentru a putea fi respectat termenul de cinci zile lucratoare de la transmiterea comenzii pentru ridicarea deseurilor. Pretul, stabilit pe greutatea colectata, si nu pe kilometrii parcursi, este acelasi pentru toti colectorii, singurul criteriu dupa care se impart comenzile fiind performanta in colectare.
In ultima perioada se observa ca Remat-urile din anumite zone acorda o atentie tot mai mare colectarii deseurilor electrice si electronice, ajutate fiind de mijloacele de transport pe care deja le au in dotare si pe care le pot angrena si in aceasta activitate.
Dar si firmele de transport devin interesate de colectarea si transportul deseurilor.
„Cei care au venit dinspre transporturi au dovedit ca fac treaba mai bine decat cei din salubritate. Poate este si o chestiune de formare: sunt mai rigurosi si mai punctuali”, a spus Raul Pop, directorul general al Recolamp.
Iar din punct de vedere al diversificarii activitatii acestora, „sa construiesti un depozit de deseuri nu este mare lucru, sunt cerinte minimale. Este necesara insa si autorizarea pentru vehiculele pentru transportul de deseuri periculoase”, a adaugat acesta.
Glencora se ocupa de logistica deseurilor
Pe langa activitati de transport si logistica, din 2007 compania bacauana Glencora se ocupa si cu activitati de colectare si reciclare de deseuri, oferind servicii integrate.
In colaborare cu aproape toate asociatiile din Romania, Glencora acopera in prezent intreaga zona a Moldovei, precum si Capitala, urmand o extindere in Muntenia si Oltenia, zone neacoperite inca total de ceilalti operatori.
„Facem totul integrat: transport, logistica, colectare si reciclare. Colectam toate tipurile de deseuri, de la deseuri electrice si surse de iluminat pana la alte deseuri periculoase. In acest scop, alocam tot parcul auto care a obtinut autorizatiile necesare. Am investit mult in masini, in soferi si in autorizatii”, a declarat Dan Botez, administratorul firmei.
Perioadele de contractare depind de la caz la caz. Cu unii au fost incheiate contracte inca de la inceput, din 2007, cu altii mai tarziu, dar cu posibilitati de prelungire. Din pacate, „contractele in Romania sunt pana cand vine altcineva cu un pret mai mic”, a punctat Dan Botez.
„Noi ne bazam pe seriozitatea asociatiilor, lucram cu ele de mult timp si nu am avut probleme nici cu ele, nici cu respectarea normelor impuse de autoritatea de mediu. Insa, ca sa ne putem atinge tintele de tara impuse de Uniunea Europeana, ne trebuie in primul rand un cadru legislativ stabil”, a mai spus managerul companiei.
In perioada imediat urmatoare, Glencora va putea oferi societatilor cu activitati de salubrizare si de reciclare si servicii de inchiriere sau de leasing operational, punandu-le la dispozitie vehicule specializate, containere si prescontainere.
Cantitatile de deseuri sunt afectate de criza
Marea problema a acestei activitati raman insa avizele: pe langa faptul ca dureaza mult pana se obtin, sunt si foarte costisitoare.
„Pentru fiecare generator obtii autorizatia doar pentru o anumita masina si pentru un sofer anume. Daca se schimba unul dintre ei, autorizatia nu mai este valabila. De exemplu, daca lucrez in Botosani cu o suta de generatori si obtin autorizatie pentru un anume sofer, iar acesta pleaca la un moment dat din firma, trebuie sa reinnoiesc toate cele o suta de autorizatii”, a precizat Dan Botez.
Depozitele pentru deseuri sunt localizate in Buhusi. La depozitarea in containere, fiecare tip de deseu are normele lui, iar reciclarea acestora se face fie in tara, fie in strainatate, fie vor fi utilizate ca si combustibil. De exemplu, Glencora preia deseurile textile de la fabricile din Moldova si le duce la fabrica de ciment de la Fieni, unde vor fi arse.
„Pentru un transportator este destul de greu sa se ocupe si de logistica deseurilor, iar pretul nu este deloc mare. Nu este cu nimic mai profitabila aceasta activitate decat cea de transport, dar noi contorizam activitatile in ansamblu. Ramane sa investesti in masini si in soferi. Aici, soferul trebuie sa cunoasca si notiuni de chimie, de parca nu era destul de dificil sa gasesti soferi bine pregatiti tehnic si legislativ”, a precizat reprezentantul Glencora.
Cantitatile de deseuri au fost in 2009 intr-un usor regres, cunoscandu-se si aici efectele crizei financiare, dar Glencora a profitat de faptul ca mediul rural nu prea este acoperit si, ca atare, la fiecare sfarsit de saptamana face colectare in aceste zone. Insa, potrivit lui Dan Botez, cantitatile de deseuri vor creste abia in 2011, cand isi va reveni economia. In plus, pe viitor, „ca in orice domeniu, cei mici ca noi vor fi inghititi de cei mai mari. Exista deja cativa jucatori mari pe piata si mai sunt si cei din afara care au ajuns la granita”, a incheiat managerul firmei Glencora.
