Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Unde saracia se intersecteaza cu siguranta calatorului

Accidentul din judetul Tulcea, de luna trecuta, in care un autobuz s-a rasturnat in sant in urma surparii malului de pamant, atrage inca o data atentia asupra problemelor flotei nationale de transport. Astfel, chiar daca in ultimii ani s-au facut eforturi pentru achizitionarea de masini noi de catre operatorii care au participat la atribuirea traseelor interjudetene si judetene, acestea nu au si inlocuit din autobuzele vechi si foarte vechi sau, daca au facut-o, ponderea este mica. Pentru ca, asa cum reiese dintr-o statistica furnizata de Autoritatea Rutiera Romana (ARR), numarul vehiculelor de transport calatori noi (cu vechime de pana la trei ani) este aproape la fel de mare cu cel al masinilor de peste 20 de ani.
 

Aceste date nu ar fi neaparat ingrijoratoare daca nu ne-am confrunta cu accidente precum cel petrecut luna trecuta. Nu are sens sa mai insistam acum asupra dramatismului situatiei, mai ales ca evenimentul a fost mediatizat intens la momentul respectiv. Problema trebuie analizata si din interiorul fenomenului, nu doar acuzand operatorul de transport. Astfel, cursele prin conventie au reprezentat in ultima perioada o adevarata gura de oxigen pentru carausi, aceste contracte ferme asigurand stabilitate financiara in conditiile diminuarii numarului de pasageri pe cursele regulate si scaderii dramatice a curselor ocazionale.
Profitand de contextul economic, angajatorii au fortat cat au putut de mult mana operatorilor, acestia razboindu-se pe pret pentru a castiga contractele.
Pretul a fost singurul care a contat de cele mai multe ori, fara a se discuta prea mult pe marginea vehiculului cu care urma sa se presteze serviciul de transport. Si asa au avut castig de cauza unele dintre cele mai „cazute“ masini, avand si 30 de ani vechime, care oricum sunt amortizate de mult si la care fiecare leu scos in plus fata de cheltuielile de exploatare reprezinta profit. Se pune insa intrebarea cum pot sa treaca aceste vehicule inspectia tehnica periodica, mai ales ca s-a dovedit ca si autobuzul implicat in accidentul de la Tulcea avea probleme serioase la mai multe capitole, inclusiv la sistemul de directie. Un raspuns neoficial ar fi cu „spaga“, dar acest lucru e mai greu de dovedit. Este adevarat ca, asa cum se spune, fiecare trebuie sa manance o paine, dar e bine sa stim si unde sa ne oprim. Poate ar fi momentul sa se impuna o preschimbare a intregului parc auto, nu doar pe cursele regulate si nu numai din perspectiva reducerii poluarii, ci si din prisma sigurantei cetateanului.
Fotografiile publicate de la locul accidentului nu sunt foarte concludente, dar la o prima vedere autobuzul nu pare sa fi corespuns directivei ECE-R66 privind rasturnarea vehiculelor, care precizeaza ca deformarea spatiului interior nu trebuie sa fie mai mare de 6 inch. Este adevarat ca, la momentul construirii acestuia, in urma cu 30 de ani, era alta tehnologie, iar inspectia tehnica periodica tine seama de parametrii de functionare corespunzatori anului de fabricatie. Totusi, transportul de calatori a evoluat si ar trebui si noi sa incercam sa tinem pasul si sa facem tot posibilul sa putem oferi o siguranta mai mare calatorilor.
Pentru a elimina din flota de autobuze pe cele vechi avem nevoie de sprijinul statului. Si un mod de incurajare a inlocuirii flotei ar fi programul Rabla, transpus si la vehiculele de transport calatori. Asa cum a avut succes la autoturisme, ar putea sa aiba si la autobuze si autocare. Nu ne putem astepta ca toate eforturile sa fie facute de operatori, pentru simplul fapt ca nu au cu ce. Dar acestia pot fi motivati si ajutati financiar sa o faca. Spre binele tuturor.

Articole similare

Ad