O tara cu alfabet si limba proprie, cu oameni verticali si extrem de ospitalieri, care adesea in magazine fac mici daruri strainilor, Georgia beneficiaza de o asezare geografica deosebita, fiind in fapt o etalare spectaculoasa de plaje, munti, biserici si cetati ravnite de-a lungul vremurilor atat de vecinii rusi, cat si de cei turci. Capitala Tbilisi, dominata de o fortareata imensa, are ca elemente reprezentative baile sulfuroase, statuia Sfantului Gheorghe (patronul Georgiei), dar si pe cea a Mamei Georgia, o femeie de aluminiu de 20 m care, prin faptul ca tine in mana o sabie si un pahar de vin, simbolizeaza perfect tara pe care o reprezinta.
Faptul ca cea de-a sasea conferinta euro-asiatica organizata de IRU, la care am participat la invitatia UNTRR, a avut loc in Georgia, a fost considerat, atat de vorbitorii oficiali, cat si de participanti, drept o alegere strategica, extrem de importanta in reconstituirea Drumului Matasii.
Din 4,6 milioane de locuitori, 40% sunt someri
Cunoscuta si sub numele de Iviria, Republica Georgia (Sak’art’velo) si-a dobandit independenta la 9 aprilie 1991, in contextul destramarii URSS. Primii ani de independenta au fost insa marcati de conflictele declansate in regiunile separatiste Osetia de Sud si Abhazia, carora, in august 2008, Federatia Rusa le-a recunoscut independenta, ceea ce a dus la decizia Georgiei de a se retrage din CSI (organizatie la care aderase in 1993).
Asezata la estul Marii Negre si cu cea mai mare parte a teritoriului in Caucazul de Sud, Georgia are granita la nord cu foste tari sovietice, inclusiv cu Rusia, in vreme ce in sud se invecineaza cu Turcia, Armenia si Azerbaidjan. Este o tara in care oricine poate gasi ceva care sa-i placa – de la zapada la zone subtropicale, de la desert la paduri luxuriante, de la orase la satucuri incantatoare – fiind un cumul de culturi monastice, religii, zone fascinante si istorie antica.
Cu o intindere totala de 69.700 km2 (locul 120 in lume) si impartita in doua semi-republici autonome (Abhazia si Adjaria) plus noua regiuni, Georgia are, in afara de capitala, doar cateva orase mai mari, ca Batumi, Kutaisi, Zugdidi si Rustavi. Populatia, in iulie 2010, era de doar 4.600.825 de locuitori, din care 83,8% gruzini, 6,5% azeri, 5,7% armeni, 1,5% rusi si 2,5% alte nationalitati. Dintre acestia, circa 83,9% sunt crestin-ortodocsi, 9,9% islamici, 3,9% apartin bisericii armene, iar 0,8% sunt romano-catolici.
Trenul este prea incet, avionul, prea scump…
In Georgia se poate ajunge cu avionul (destul de scump din tarile Europei de vest sau mijlocii), aeroportul din Tbilisi fiind localizat la 15 km de centru. Din 2007, acesta este echipat cu un terminal modern, avand o rata in crestere a zborurilor internationale. De asemenea, Georgia este accesibila cu vaporul, autobuzul sau trenul, existand peste 40 de aeroporturi si trei porturi, la Batumi, Poti si Sokhumi. Dintre acestea, cel mai important este Batumi, localizat la nordul granitei cu Turcia, pe aici fiind transportate circa 10 milioane de tone de marfuri pe an, din care 9 milioane de tone petrol si produse petroliere.
Exista puncte de trecere a frontierei catre Rusia, in principal pe Military Highway, intre Tbilisi si Vladikavkaz/ Mineralnye Vody (apele minerale). Unele puncte de frontiera sunt insa inchise pentru straini, iar din timpul conflictului cu Abhazia nu mai exista conexiune pe calea ferata intre Rusia si Georgia.
In urma cu 10 ani existau circa 20.362 km de cale ferata, din care 19.038 km pavati, insa trenurile sunt incredibil de incete, o calatorie de numai 250 km, intre Batumi si Tbilisi, durand peste 10 ore. Si conditiile rutiere sunt saracacioase, in special aproape de granita, oamenii descoperind in Georgia pentru prima data, pe aceste drumuri, ca au rau de calatorie. Liniile de autobuz asigura legaturile intre toate satele si orasele, insa cele mai multe vehicule sunt mai vechi de 20 de ani, de tip Ikarus, produse in Ungaria si probabil importate din Polonia sau Germania de Est. O cale mai rapida de a calatori sunt asa-numitele „marshrutkas”. In interiorul oraselor, o calatorie cu marshrutka (cuvant derivat din germanul „Marschroute“ = ruta) costa de la 50 de tetri la un lar (0,2-0,4 eur), fiind mai scumpa decat cu autobuzul, dar mai rapida.
Politistii gruzini nu iau mita, iar sanctiunile sunt aspre
Transportul rutier se desfasoara cu dificultate, iar regulile de circulatie nu sunt respectate, desi politistii sunt renumiti pentru incoruptibilitatea lor. Starea generala a drumurilor este relativ precara, singura sosea nationala cu regim de autostrada fiind pe traseul Batumi (la granita cu Turcia)-Kutaisi-Gori-Tbilisi. Insa in prezent se desfasoara ample lucrari de reabilitare a intregii infrastructuri rutiere. Soselele georgiene amintesc de cele romanesti atat calitativ, cat si datorita faptului ca sunt deseori presarate cu benzinarii Rompetrol, singura diferenta fiind numarul de Mercedes-uri, aparent masina nationala a Georgiei, dar si de modele extrem de vechi de camioane Kamaz.
In august 2010 a intrat in vigoare o serie de modificari ale Codului Rutier din Georgia. Printre acestea se numara si cresterea sanctiunilor aplicate incalcarii regulilor de circulatie: conducerea sub influenta alcoolului presupune o amenda in cuantum de 200 gel (circa 130 USD), iar producerea unui accident soldat cu daune materiale sau victime (inclusiv vatamare corporala) aduce suspendarea permisului pentru o perioada de trei ani. Refuzul conducatorului auto de a se supune testului etiloscop atrage dupa sine suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de trei ani, neoprirea la semnalul agentului de circulatie sau parasirea autovehiculului la locul accidentului se sanctioneaza cu amenda contraventionala de 300 de gel sau cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de un an, iar nepurtarea centurii de siguranta cu 40 de gel.
Capitala, la granita intre vechi si nou
Tbilisi este format din orasul vechi, cu unele parti restaurate, si orasul nou, construit de rusi, cu o cladire imensa a parlamentului. Zona noua, in ritmul sustinut in care se reconstruieste, ar putea arata bine in cativa ani, fiind o combinatie intre influentele aduse din Europa, Rusia si Orientul Apropiat, doar bisericile georgiene pastrandu-si o arhitectura specifica. In apropierea orasului vechi, gruzinii au ridicat, din banii locuitorilor, a treia catedrala ortodoxa ca marime din lume, Sameba.
Transportul public in Tbilisi este asigurat in regim de „maxi-taxi”, atat in interiorul localitatilor, cat si in afara acestora (interurban). In Tbilisi exista si retea de metrou si autobuze, fiind introdus de curand sistemul electronic de plata a calatoriei. Calatoria cu taxiul in oras poate fi surprinzator de ieftina, in special impartita la trei sau patru persoane, poate si datorita pretului benzinei/motorinei, care este de aproximativ un euro/l.