Printre manifestatii de protest si vizita delegatiei FMI la Bucuresti, la buletinul de stiri de zilele trecute mi-a atras atentia o stire despre un nefericit accident in care a fost implicat un camion din judetul Ialomita. Cateva sloiuri de gheata desprinse de pe acoperisul unui TIR s-au transformat in arma letala pentru soferul unui autoturism care se deplasa in spatele camionului. Bucatile de gheata au spart parbrizul masinii si l-au ranit mortal.
Detaliile accidentului sunt groaznice si probabil ca putini soferi sau directori de flota se gandesc ca sloiurile de gheata se pot comporta ca niste pumnale ascutite atunci cand se deplaseaza cu viteza spre corpul uman. Iar urmarile sunt absolut tragice: nu numai ca un om moare, dar soferul camionului de pe care s-au desprins bucatile de gheata ajunge in inchisoare pentru… ucidere din culpa, in conditiile in care habar nu are ce s-a intamplat in urma TIR-ului dupa ce a plecat dintr-o parcare.
Aceasta intamplare mi-a adus aminte de inovatiile prezentate cu insistenta la competitia Trailer Innovation, pe care o jurizez de opt ani alaturi de alti jurnalisti europeni, si care vizau curatarea prelatei semiremorcii inainte de plecarea in cursa pentru a evita asemenea accidente, despre care, sincer, credeam ca nu se prea intampla. Insa pretul platit pentru sistemele de degivrare a prelatei mi s-a parut prea mic in comparatie cu cel datorat in cazul producerii unui accident de tipul celui relatat mai inainte.
Sunt sisteme mecanice de incorporare a unei perne gonflabile plasate pe mijlocul acoperisului, care indeparteaza apa ramasa de la ploaie sau gheata formata pe prelata cand se umfla perna de aer. Sau, mai comod, dar putin mai scump, sunt prelate care includ in materialul folosit la acoperis un sistem electric conectat la bateria camionului, astfel incat caldura degajata topeste zapada sau gheata.
Deja asemenea sisteme se pot comanda la unii producatori de semiremorci (cum ar fi Krone) direct din fabrica. Si daca pentru cele 2-3 luni pe an in care este zapada la noi, s-ar putea ca unora sa li se para ca nu renteaza o asemenea investitie, atunci macar un curs de instruire profesionala a soferului privind pregatirea masinii inainte de drum ar fi recomandat.
Nu e usor de curatat cu matura gheata, dar daca ar sti ce se poate intampla in cazul in care pleaca din parcare cu prelata doldora de gheata si zapada, sigur soferul si-ar lua jumatate de ora sa-si dezghete prelata cu o galeata cu apa calda macar si-apoi cu matura.
Dar soferii tineri trebuie instruiti in aceasta directie de catre managerii de flota ai firmelor pentru care lcureaza.
Pe de alta parte, si managerii de flota ar trebui instruiti asupra modului in care se pregateste fiecare cursa – daca vehiculul este intr-o stare tehnica buna si soferul este apt sa conduca. Sunt insa multi care se gandesc doar cum sa gaseasca marfa de retur si sa negocieze pretul si pierd din vedere sa verifice daca soferul e sanatos sau sa-i atraga atentia ca nu are voie sa plece in cursa dupa ce a luat un pumn de medicamente care-i induc somn, de pilda.
Sunt aspecte minore la prima vedere, insa este de ajuns sa ti se intample o data in viata un accident precum cel amintit (sau soferul sa-ti adoarma la volan pentru ca a luat inainte sa plece de acasa niste medicamente de raceala) ca sa-ti dai seama ca raspunderea pe care o are coordonatorul activitatii de transport este mult mai mare decat sa caute curse pentru camioane si ca instructajele pentru soferi trebuie sa fie stricte si efectuate cu regularitate.
