Vineri 21 iunie revista Tranzit a prilejuit, cu sprijinul IFPTR, prima intalnire informala intre patronatele transportatorilor (APTE 2002, ATM Bucovina, Apulum, ARTRI si FORT) si Sindicatul Solidaritatea Drumuri Bune (SSDB) dupa primul pas facut cu ocazia ExpoTranzit la Cluj, pe 31 mai.
Fiecare dintre parti si-a exprimat doleantele, care de partea soferilor merg inspre asigurarea unui salariu pe cartea de munca mai mare decat minimul pe economie, plata orelor suplimentare (tot ce depaseste 40 de ore pe saptamana, conform Codului muncii) si plata diurnei astfel incat per total sa atinga venitul lunar din prezent de circa 2.000-2.500 de euro.

Daca negocierea s-a dovedit dura inca de la inceput, reprezentantii soferilor afirmand ca un salariu net sub 4.000 de lei nu poate fi acceptat, dupa discutiile in care s-a mentionat rata mica de profitabilitate a firmelor de transport, in jur de 3% in ultimii doi ani, soferii au spus ca ar putea fi multumiti si cu 3.000 de lei net pe luna.
Propunerea patronatelor, de a mai mari putin salariul brut si a continua sa se foloseasca de avantajele fiscale ale diurnei pana cand vor mai permite Pachetul Mobilitate si Directiva Detasarii, aducand in plus asigurarea batranetii prin plata unei pensii private, nu a fost prea bine primita. Soferii nu au incredere in sistemul de pensii private, desi parca nici in cea de Stat nu isi pun mari sperante, insa un salariu mai mare pe cartea de munca i-ar ajuta nu numai in accesarea mai usoara a sistemului de credite bancare, dar le-ar conferi mai multa siguranta si in relatia cu angajatorul, mai ales ca situatiile de incapacitate temporara de munca, in urma unui accident de munca, sunt recompensate tot cu sume raportate la salariul brut.
Desi comentariile stranse pe Facebook ii determina pe angajatorii din transporturi sa caute mai degraba solutii de aducere a extracomunitarilor in firmele lor, cu eforturi destul de mari si cu riscul unor schimbari de legislatie la nivel european, mai degraba decat sa stea la masa cu reprezentantii soferilor, liderul SSDB, Virgil Purcarescu, crede ca se pot gasi solutii in semnarea unui contract colectiv de munca cu crestere salariala progresiva, care poate porni de la 2.000 de lei net pana la 4.000 de lei in urmatorii cinci ani de munca in cadrul aceleiasi firme. In felul acesta soferii capata mai multa incredere in viitorul lor in Romania, iar daca cresterea salariala se bazeaza si pe evaluarea criteriilor de competenta profesionala vor fi si mai motivati sa lucreze in interesul firmei de la care isi iau salariul.
Sigur, angajatorii trebuie sa calculeze daca taxele si impozitele pe care le-ar plati in plus fata de plata cu salariul minim din prezent vor putea compensa, de pilda, pagubele produse astazi din neatentia soferilor si care acum nu pot fi imputate acestora. Insa odata cu marirea drepturilor salariale trebuie sa fie incluse in contract si cresterea raspunderii soferilor si posibilitatile mai rapide de recuperare a prejudiciilor produse de acestia, peste sumele ce pot fi acoperite de un contract de asigurare de malpraxis.
In acelasi timp, angajatorii trebuie sa comunice mai strans cu beneficiarii pentru a putea recupera o parte din aceste costuri reprezentate de cresterea salariilor pentru soferi din marirea tarifului de transport.
Pentru a face lucrurile sa avanseze trebuie ca un numar de firme din asociatiile patronale existente sa semneze un contract colectiv de munca cu sindicatul SSDB, care trebuie sa aiba membri 50%+1 dintre angajatii firmelor de transport semnatare. Solutia prezentata de Casa de avocatura Ludusan, din Tg. Mures, urmeaza sa fie analizata de patronate si sindicate si sa se treaca efectiv la negocierea salariala si a conditiilor contractuale la urmatoarea intalnire. Exemplul de buna practica oferit de aceasta asociere ar putea folosi ulterior tuturor companiilor de transport interesate, el neavand rolul de contract colectiv de munca national pe ramura transporturi, ca urmare a dificultatii de a dovedi reprezentativitatea la nivel national, atat a patronatelor, cat si a sindicatului SSDB, ceruta de Legea de dialog social (nr. 62), romanii neavand practica platii de cotizatii daca nu sunt obligati in acest sens. Dar, chiar si ca exemplu de buna practica, un asemenea model de contract de munca ar fi folositor. Si repede. Pentru ca dupa iulie 2020 oricum cei care vor mai dori sa faca transporturi in Comunitate vor trebui sa respecte directiva detasarii transnationale si sa-si plateasca soferii cu salariul minim din tarile unde vor lucra cu precadere.