Dupa cativa ani foarte buni pentru transporturile romanesti, in care volumele au facut profiturile, firmele de profil isi pierd din optimism ca urmare a gradului mare de incertitudine privind evolutia pietei. Pe de-o parte, Pachetul Mobilitate ameninta cu reguli foarte greu de indeplinit pentru mai mult de 70% dintre firmele de transport din Romania, iar, pe de alta parte, efectele legii detasarii transnationale se vad deja in controale ale ITM si ANAF, care vor sa taxeze retroactiv CAS si impozitul pe venitul soferilor, calculat la nivelul salariului minim din tara in care se considera ca au fost detasati, mascat. Firme cu aproape 100 de camioane se trezesc astfel cu o decizie de impunere de peste trei milioane de euro fara sa inteleaga care le este vina.

Peste toate aceste probleme vine exodul soferilor romani in tarile vest-europene, in cazul carora, desi nu ofera un venit net mai mare decat platesc firmele de transport din Romania, diferenta o face siguranta contributiei la pensie si asigurari de sanatate. Departe de opozitia grupului de soferi activi pe FaceBook, dintre care multi muncesc in strainatate, marea masa a soferilor care doresc sa lucreze la firmele romanesti, pentru ca aici au familia si doresc sa ramana in tara, spera ca operatorii iau initiativa macar a incheierii unei pensii private pentru soferi, care sa compenseze plata cu salariul minim pe economie. In acelasi timp, patronatele si Sindicatul Soferilor Drumuri Bune cauta solutii pentru a putea creste salariile soferilor romani prin scaderea nivelului de impozitare a veniturilor lucratorilor din transporturi. Fara sprijinul Guvernului, firmele de transport nu pot sustine financiar costuri mai mari de salarizare, in conditiile unei marje medii de profit de pana in 4% pana in 2018, cu o estimare de 2-2,5% pentru 2019, ca urmare a incetinirii economice din Europa si a cresterii prea mari a capacitatii de transport in raport cu cererea.
Privind la discutiile din Comisia TRAN pe marginea Pachetului Mobilitate din ultima saptamana a lui iulie, am vazut multa hotarare din partea celor care l-au sustinut sa il duca mai departe la Trilog. Pozitiile europarlamentarilor romani in TRAN – acum mai multi decat in legislatura trecuta – sunt foarte coerente si documentate, la fel ca in cazul bulgarilor, polonezilor si lituanienilor. Nu stim insa cat ne mai ajuta asta acum, cand Pachetul e gata sa ajunga la Trilog in septembrie, dupa cum a promis ministrul finlandez al transporturilor, Finlanda fiind acum la presedintie si avand un rol important in Trilog.
Dupa ce am tinut sa prezentam si europarlamentarilor nou-alesi miza pentru Romania a Pachetului Mobilitate, astfel incat sa nu ne trezim cu voturi „sinucigase” tocmai din partea unor europarlamentari romani pe probleme care prezinta un interes economic important pentru tara noastra, lupta continua acum la un alt nivel: sefi de state, ministere de resort, Finlanda…
Desi pare ca este imposibil sa mai clintim ceva de la amendamentele adoptate in Parlamentul European, mai avem o luna in care trebuie sa ne pregatim „emisarii” din partea breslei de transport din Romania la Bruxelles pentru discutii cu cei care au „cutitul” in mana in privinta Pachetului Mobilitate. Avem suportul europarlamentarilor romani din comisiile de transporturi si munca – exprimat direct in cadrul unei intalniri organizate de revista Tranzit in iulie la Bucuresti, cu suportul ARTRI, APTE 2002, ATM Bucovina si FORT, cat si al IFPTR si al lui Decebal Popescu – pentru a stabili aceste intalniri importante. Avem nevoie doar de desemnarea unui reprezentant bine pregatit pe probleme de transport, care sa vorbeasca bine engleza si care sa poata prezenta impactul Pachetului Mobilitate asupra tuturor cetatenilor europeni, nu doar asupra celor estici, care sunt impotriva Pachetului. Sigur, asociatiile profesionale ale transportatorilor vor sustine financiar aceste demersuri, asa cum au facut-o si in ianuarie si aprilie anul acesta, cand s-au organizat proteste la Bruxelles si Strasbourg. Dar, din pacate, asociatiile profesionale ale transportatorilor din Romania nu au un numar foarte mare de membri, astfel incat cei cativa inimosi care chiar isi doresc sa lupte pentru viitorul lor si al colegilor de breasla si sunt gata sa isi dedice timp si bani pentru acest lucru ar trebui sustinuti si de ceilalti care stau doar in expectativa sa vada ce se intampla si daca nu cumva din aceasta criza de pe piata nu vor avea de castigat prin disparitia concurentei.
Nimeni nu spune ca trebuie neaparat sa te inscrii intr-o asociatie profesionala, desi acesta e un exercitiu de democratie, dar macar pentru acest demers ar fi bine sa existe un pic de implicare.