După a doua amnistie pe impozitele pe diurnă, o a treia ar fi dificil de obținut de către reprezentanții transportatorilor. Sumele de milioane de euro impuse câtorva zeci de transportatori din cei circa 300 controlați de ANAF pe diurnă încă dau fiori reci celor care au trecut pe lângă prăpastie, unii dintre ei mutându-și camioanele pe firme din străinătate pentru ca statul să nu mai aibă ce să execute în final. Tocmai de aceea atragem atenția tuturor transportatorilor să își pună în ordine, pe cât posibil, documentele legate de munca șoferilor și plata acestora, înainte ca ANAF să declanșeze urgia.
Iar primul avertisment a fost scăpat de reprezentantul Inspecției Muncii la conferința Tranzit de la Suceava, care a spus că TOATE controalele Inspecției Muncii la transportatori pe detașare ajung la ANAF, în urma ordinului comun al Ministerelor Finanțelor și al Muncii, chiar dacă textul ordinului spune doar că cele două instituții vor lucra la punerea în aplicare a Legii 72.
Ce înseamnă că rezultatele controalelor vor ajunge la ANAF? Conform Legii 72, ANAF nu poate face controale pe detașare, ci este de competența ITM să decidă dacă este vorba de o operațiune de detașare transnațională. „Controalele efectuate de Inspecția Muncii pe detașare transnațională au loc, de regulă, ca urmare a solicitărilor venite prin IMI de la instituțiile de Inspecție a Muncii din alte state, dar și în urma campaniilor de control zonale, desfășurate la nivel național”, a explicat Larisa Papp, director în cadrul IM. La control sunt solicitate documentele din care reiese situația angajatului – contractul colectiv de muncă și toate celelalte anexe încheiate cu angajații pentru acordarea salariului plus indemnizațiile suplimentare. Inspectorii de muncă identifică situația juridică în care se află fiecare lucrător și se verifică dacă i-au fost respectate drepturile.
„Rezultatele controalelor, respectiv procesele verbale de control, sunt transmise mai departe la ANAF în termen de 45 de zile de la efectuarea controlului. În procesele verbale sunt menționate toate documentele verificate și inclusiv dacă firma respectivă a acordat corect sumele acordate pentru salariu, indemnizație de detașare și cheltuieli specifice detașării”, a mai spus Larisa Papp.
Cu alte cuvinte, contractul de muncă trebuie să specifice situațiile de detașare transnațională (și aici sugerăm să fie trecute toate scenariile explicate de Comisia Europeană în care un șofer efectuează o operațiune de detașare transnațională sau una scutită, și asta pentru că punem pariu că inspectorii de muncă, și cei de la ANAF cu atât mai puțin, nu știu să deosebească o cursă cross-border de cele de tranzit sau cele permise ca derogare de la detașare), iar anexele la contractul de muncă trebuie să includă informații despre indemnizația de detașare acordată (și faptul că aceasta este acordată pentru compensarea inconvenientului deplasării departe de casă și nu include cheltuielile ocazionate de detașare) și despre cum se compensează cheltuielile de detașare: masă, transport și cazare.
„Directiva 1057, care modifică 71/96, precizează faptul că, dacă nu este specificat clar care este suma acordată ca indemnizație de detașare și separat pentru cheltuielile detașării, atunci întreaga sumă va fi considerată pentru compensarea cheltuielilor specifice detașării (cazare, transport, masă). Cu alte cuvinte, nimic de aici nu va fi considerat ca parte a remunerației minime, dacă nu se va stipula explicit acest lucru”, mai spune Larisa Papp, lăsând să se înțeleagă că dacă angajatul detașat nu primește și o alocație de hrană, iar cheltuielile de transport și cazare nu se documentează (adică nu se precizează negru pe alb că dacă nu se deplasează cu camionul direct din România cheltuielile de deplasare cu microbuzul, autoturismul sau avionul sunt acoperite de angajator și la fel și cheltuiala cu hotelul, atunci când șoferul își ia repausul de 45 de ore la hotel – în celelalte nopți șoferul dormind în cabina camionului, special echipată în acest sens), este foarte posibil ca inspectorul de muncă să considere că angajatorul nu a plătit remunerația corectă. Iar ulterior, inspectorul ANAF care preia rezultatul controlului poate trimite direct decizia de impunere conținând impozitele și asigurările sociale pe indemnizațiile de detașare, considerate a fi de fapt cheltuieli de detașare care se impozitează.
Iar cum Codul fiscal cere de la 1 ianuarie ca angajatorii să declare prin declarația 112 ce indemnizații impozabile și neimpozabile plătesc angajaților lor, inspectorii ANAF nici nu trebuie să mai meargă în control la firma de transport, ci fiecare raport al Inspecției Muncii se poate finaliza, după câteva luni, și cu decizie de impunere de la ANAF.
Toate informațiile despre cum trebuie calculate indemnizațiile de detașare, scenarii posibile legate de alocația de hrană, clauzele pentru contractele de muncă și actele adiționale au fost explicate în nenumărate rânduri în conferințele și în paginile revistei Tranzit, așa că nu rămâne decât să treceți la acțiune pentru a evita noi conflicte cu ANAF. O a treia amnistie nu va veni.
În același timp, Ministerul Finanțelor ar trebui să ofere clarificări industriei transporturilor despre cum se acordă alocația de hrană, în ce cuantum și care este limita de neimpozitare. Colaboratorii revistei Tranzit au opinat că indemnizația de detașare plus alocația de hrană sunt neimpozabile în limita a 87,5 EUR/zi. O confirmare din partea ANAF ar oferi mai multă siguranță transportatorilor.
