De la 1 iulie salariul minim brut va crește cu 400 de lei, ajungând la 3.700 de lei. Această majorare este mai mare decât toate creșterile salariului brut din ultimii 7 ani, numai în 2024 salariul minim crescând în total cu 700 de lei – cu 300 de lei a crescut la 1 ianuarie, iar acum, de la 1 iulie, asistăm la o a doua creștere, cu 400 de lei.
Dacă ținem cont că saltul din acest an este la fel de mare cu creșterea înregistrată în 12 ani, din 2004 până în 2016, este posibil ca România să cadă brusc în clasamentul țărilor cu cele mai mici salarii, de pe poziția a doua, sub Bulgaria, care s-a menținut ca țara cu cel mai mic salariu minim pe economie.
Bucuria multor salariați plătiți la nivelul salariului minim pe economie este posibil să pălească în fața creșterii consecutive a prețurilor la toate produsele. Inflația va aduce automat și creșterea salariilor altor categorii de angajați, povara noilor costuri urmând să aducă după sine închiderea multor afaceri bazate pe forța de muncă ieftină, care vor căuta noi oportunități în Republica Moldova sau diverse țări asiatice.
În ceea ce privește transporturile, majorarea salariului minim aduce avantaje șoferilor, mulți dintre ei plătiți cu salariul minim pe economie și cu indemnizație de detașare/delegare, cel puțin în ceea ce privește contribuțiile la pensii, pentru că, în condițiile actuale ale pieței, este posibil ca venitul real să nu fie însă modificat. Creșterea contribuțiilor și la sănătate și a impozitelor pe venit aduc avantaje doar Statului, pentru angajatori reprezentând cheltuieli nete mult mai mari.
În ceea ce privește salariații detașați, majorarea salariului minim nu ajută la creșterea pragului veniturilor neimpozabile pentru indemnizația specifică detașării transnaționale, respectiv a indemnizației de delegare, care se raportează la nivelul a trei salarii de bază. Și asta pentru că prima limitare, ca venit neimpozabil a acestor indemnizații, este la nivelul de 87,5 euro (2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin Hotărâre de Guvern), or nivelul de 87,5 euro/zi este mai mic decât limita a 3 salarii de bază aferente locului de muncă ocupat: 3.700 lei x 3 înseamnă 11.100 lei, care, raportat la 21 de zile lucrătoare, înseamnă 528,57 lei, adică 106,24 euro/zi de detașare/delegare în străinătate (la un curs valutar de 1 Euro=4,9752 lei).
„În schimb, la ce ar putea ajuta această majorare de salariu minim ar fi la compararea remunerației plătite salariatului detașat cu remunerația din statul gazdă și în felul acesta la o posibilă reducere a indemnizației specifice detașării transnaționale pe fondul creșterii salariului de încadrare”, după cum ne-a precizat consultantul fiscal Petrică Horga. Reamintim faptul că remunerația este compusă din salariul de încadrare și din indemnizația specifică detașării transnaționale. Dacă este posibilă o reducere a indemnizației specifice detașării transnaționale, pe fondul creșterii salariului de încadrare, atunci această reducere de indemnizație ar putea fi compensată de o creștere a cheltuielilor cu hrana cu condiția menținerii acestora (indemnizația și alocația de hrană) în pragul de 87,5 euro/zi pentru a fi neimpozabile.
Și atunci cumva ponderea celor trei elemente analizate de inspectorii de muncă din toate țările vest-europene care controlează respectarea normelor de detașare ar putea fi mai bine echilibrată între salariu de încadrare, indemnizație și alocație de hrană. Demersul firesc ar fi ca angajatorii din transporturi să explice șoferilor că „diurna” (adică indemnizația de detașare) se va micșora de la 60-75 de euro/zi la 50 de euro/zi, 15-20 de euro/zi fiind acordați cu titlul de alocație de hrană. În total, în final, ar lua aceiași bani pe ziua de lucru în străinătate, doar că ar fi altfel împărțiți. Suma totală – indemnizație de detașare + alocație de hrană – este în continuare neimpozabilă, iar suma acordată ca alocație de hrană, neluată în calculul remunerației minime, este compensată din plin de creșterea salariului de încadrare, cei 400 de lei.
Astfel, singurul avantaj adus de această creștere forțată a salariului minim, bine comunicat, ar putea fi mai puține controale pentru transportatorii români în ceea ce privește detașarea deoarece șoferii români vor avea venituri mult mai apropiate de cele ale șoferilor din țările vest-europene și mult mai mari decât ale șoferilor bulgari și probabil mai mari și decât ale șoferilor polonezi sau lituanieni.
Singura problemă o reprezintă viabilitatea business-ului transportatorilor români, legat cumva de viabilitatea producătorilor din România, care, cu costuri mai mari, nu se știe cât de competitivi mai rămân pe piața europeană și dacă nu își vor reloca centrele de producție în alte state mai ieftine economic decât țara noastră.
