Unii spun ca actuala criza economica este cel mai grav fenomen de la al doilea razboi mondial incoace, ceea ce este, cred, exagerat, deoarece zeci de mii de camioane in curtile fabricilor sunt impresionante, dar tot nu se pot compara cu orasele distruse, popoarele distruse, oamenii morti in razboi sau de foame.
E-adevarat, si pe la noi aceasta criza i-a facut pe cativa sa ajunga sa-si doreasca moartea satui de creditorii care le-au luat tot ce au cladit in cativa ani de munca grea.
Totusi, daca ne uitam in "ograda" noastra, piata de transport si logistica, vedem ca volumele de marfuri au inceput sa creasca incet, dar sigur, dealerii si-au cam curatat curtile de stocurile de masini comandate cu nemiluita in 2007-2008, iar oamenii incep sa faca planuri pentru 2011: achizitii noi, contracte, eficientizari… viata merge inainte si parca, incet-incet, uitam de criza.
Pentru unii, criza a lasat rani adanci, iar felul lor de a face business s-a schimbat cu siguranta pentru viitor: nici nu vor mai da iama sa-si cumpere un Porsche sau un Ferrarri de indata ce au strans ceva bani in cont, nici nu vor mai lasa camioanele in grija soferilor, care "stiu" si legislatie, si cum trebuie intretinut un camion, nici nu vor mai semna contracte cu orice pret, cu gandul ca important e "sa se invarta roata", chiar daca pretul primit nu acopera, nici pe departe, costurile reale ale transportului.
Adevarul e ca nici nu vor mai primi bani asa usor, fara proiecte sustenabile si garantii consistente!
Pentru altii, criza a trecut mai usor, fara sa-i afecteze major, dar cu un volum de munca egal cu cel din anii in care incepi sa cladesti, cu multa truda si cu mult ajutor din partea celor dragi, o afacere.
Si pe unii, si pe altii, criza ne-a ajutat sa devenim mai cumpatati, sa risipim mai putin si sa apreciem mai mult fiecare castig, oricat de mic.
Criza ne-a ajutat si sa cernem valorile. Daca inainte parca toti eram egali si nu conta cu cine semnai contracte – daca obtineai un pret mai mic, credeai ca ai facut o mare afacere – dupa doi ani la „masa negocierilor“ au ramas cu adevarat cei puternici, capabili sa livreze performanta in orice conditii.
De teama zilei de maine si „blagosloviti“ cu politicieni care nu mai stiu cum sa-si umple buzunarele, profitand de pozitia pe care o au, aceea care le permite sa-si ia angajamente si sa semneze contracte in numele „statului“, multi au amanat investitiile poate mai mult decat trebuia.
Am facut o "pauza de curaj" si sunt convinsa ca 2011 va dezgheta pofta de a face afaceri si de dezvoltare. De data aceasta va fi o dezvoltare sanatoasa, rationala, pe baza unor date de piata reale, nu pe „baloane“, umflate de neprofesionisti.
Chiar daca uitarea vindeca orice rana, experienta 2009-2010 ar fi bine sa nu o uitam, caci ce lectie de viata este mai buna decat aceea de a invata sa distingi intre vis si realitate?
Iar daca cei care urmaresc filme sau isi consulta profilul pe Facebook in bancile lor din Parlament, in timp ce cativa isi trec initiative legislative care le servesc interesele lor si altor "prieteni", si "micii zbiri" din diferitele birouri ale ministerelor si institutiilor publice ar invata ca menirea lor este sa lucreze in interesul tarii, iar cei care se-ghesuie la semnat contracte cu statul ar invata ca afacerile se fac cinstit, nu cu spagi grase scoase din furturile de pe spinarea prostilor de contribuabili, am avea sansa sa ajungem premianti in Europa, ca popor. Daca nu, vom fi in continuare un amalgam de genii, oameni muncitori si talentati, pe de o parte, si hoti sau "smecheri", pe de alta. Si cum la inceput de an se cade sa facem o urare cititorilor nostri, va doresc tuturor multa sanatate, putere de munca, inspiratie si clarviziune. La Multi Ani!
