Cea de-a doua etapă din Campionatului European de curse de Camioane FIA (FIA ETRC) s-a desfășurat în ultimul weekend din august pe circuitul de curse de la Most, Cehia, unul din cele mai cunoscute din Europa și nu numai, prima cursă oficială având loc aici imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1947. Chiar dacă tribunele nu au fost pline la capacitatea maximă de 90.000 de spectatori din cauza situației generate de Covid-19, cele câteva mii de fani ai sporturilor cu motor s-au bucurat din plin de spectacolul oferit de profesioniștii din industria curselor, deoarece în paralel cu FIA ETRC s-au desfășurat și seriile NASCAR Europa și Formula MAXX, prilej pentru piloți de a dezlănțui caii putere și a demonstra de ce sunt capabili pe pistă. În plus, topografia circuitului ceh, care are o lungime de 4,21 km și nu mai puțin de 21 de viraje, cu o porțiune generoasă în linie dreaptă, garantează show-ul. Prezenți la eveniment au fost și editorii revistei Tranzit, care au împărtășit în rândurile ce urmează câteva impresii despre ceea ce înseamnă o astfel de cursă și ce plus valoare aduce Campionatul European de curse de Camioane industriei de transport și logistică.
FIA ETRC nu înseamnă doar gabarit și viteză, ci și un adevărat program artistic înaintea cursei. La standuri, înainte cu câteva ore de prima cursă, piloții vorbesc cu reporterii și permit fanilor să facă poze, iar toate pregătirile au loc la vedere. Așa cum am observat, evenimentul aduce laolaltă specialiști, pasionați de sporturile de motor, dar și oameni obișnuiți care vin alături de familie pentru a se relaxa într-un weekend în compania unor mașini de curse, savurând din plin zgomotul infernal făcut de motoarele puternice care cresc bătăile inimii și experiența piloților care le aduce un zâmbet pe față. Acesta este de fapt și laitmotivul curselor de camioane, după cum menționează Fabien Calvet, fost pilot, promotor și o adevărată personalitate în domeniul ETRC, implicat în echipa Buggyra Racing și membru în juriul International Truck of the Year din partea Franței. „Cursa propriu zisă este o doar o cursă, evenimentul în sine este despre comunitate. Aici, șoferul profesionist de zi cu zi este pus în lumina reflectoarelor. El nu mai este un simplu conducător de camion, ci devine pilot, parte a unei familii formate din profesioniști și pasionați. În FIA ETRC avem show, avem distracție, acesta este spiritul competiției. Toți producătorii prezenți își doresc un eveniment care unește, suntem total diferiți față de Formula 1 și ne bucură acest lucru“, ne-a mărturisit Fabien, cu care am avut ocazia să stăm de vorbă înaintea cursei și care ne-a familiarizat puțin cu conceptul evenimentului.
Show total oferit de piloții de camioane
În cadrul etapelor FIA ETRC în fiecare zi de sâmbătă și duminică au loc calificări, o cursă principală și una secundară. Pentru a oferi mai mult spectacol și a echilibra cumva balanța între piloți și echipe, regulamentul prevede că în această cursă secundară a zilei primele opt camioane iau startul în ordine inversă. Cursele de sâmbătă, 28 august, s-au desfășurat sub auspiciile ploii, care a reușit să perturbe calificările într-atât încât mai multe camioane au derapat în viraje, ceea ce i-a făcut pe organizatori să ridice steagul roșu și să pună pe pauză prima sesiune. Imediat ce vremea a permis, calificarea a fost reluată în condiții ușor dificile, cu jumătate din pistă încă udă. Experiența și-a spus însă cuvântul și reprezentantul Revesz Racing, maghiarul Norbert Kiss, a reușit să ocupe pole position, urmat de germanul Jochen Hahn, cu nu mai puțin de șase titluri ETRC câștigate, ce formează, alături de Team Schwabentruck, echipa Die Bullen von IVECO, și de un alt german, Sascha Lenz, reprezentantul echipei cu același nume.
Pentru că pista era încă udă la startul primei curse, la ora 15:15, cele 17 camioane au plecat sub steag galben, însă după prima tură organizatorii au arătat steagul verde. Acela a fost momentul când cei 1.200 CP ai camioanelor s-au dezlănțuit pe cei aproape 800 m de linie dreaptă și Norbert Kiss a luat avans. Plecat imediat în urma campionului Hahn, Sascha Lenz i-a suflat în ceafă compatriotului său chiar de la început. Cei doi au mers umăr la umăr, iar Lenz a făcut o mișcare îndrăzneață în exterior în virajul cu numărul 15 și a reușit să-l depășească pe Jochen Hahn în virajul cu numărul 16. Din păcate, câștigător chiar în 2020 la Most, pilotul IVECO a fost nevoit să abandoneze în turul numărul 6 în această primă cursă. Lenz a continuat să-l vâneze pe maghiarul Kiss, reducând decalajul din fiecare tură. Ultimele tururi au fost dedicate bătăliei dintre cei doi, însă Norbert Kiss a reușit să treacă primul linia de sosire, pentru a obține întâia victorie a zilei. Eroul local Adam Lacko (Buggyra Racing), care a concurat, alături de cel mai tânăr pilot, francezul Teo Calvet, pe un camion Freightliner, a plecat de pe poziția a șasea în grilă, fiind determinat și el să ajungă pe podium. Rând pe rând, cehul i-a surclasat în fiecare tur pe Anthony Janiec (Lion Truck Racing), Antonio Albacete (T Sport Bernau) și Jochen Hahn (Team Hahn). Albacete a rămas în spatele lui Lacko, iar foștii campioni ETRC s-au luptat pentru locul trei. Adam Lacko a fost cel care a condus mai bine cursa, încurajat și de ovațiile miilor de spectatori cehi, care au aplaudat frenetic atunci când favoritul lor a trecut linia de sosire al treilea. Aflat la volanul unui MAN, pilotul T Sport Bernau, Antonio Albacete, și-a continuat performanța constantă puternică din etapa precedentă din Ungaria și a terminat cursa pe locul al patrulea, înaintea lui Steffi Halm (Team Schwabentruck), care a fost pe al cincilea. Pilotul Lion Truck Racing, Anthony Janiec, care a concurat și el pe un MAN, a terminat cursa pe locul al șaselea, în fața lui Andre Kursim, care a pilotat un IVECO galben. În vârstă de 20 de ani, Teo Calvet de la Buggyra Racing, care a concurat pe Freightliner, a început cursa pe locul al 10-lea la grila de start, iar la finalul celor 11 tururi a terminat pe poziția a opta, obținând, totodată o victorie și în Cupa Goodyear. Fiul lui Fabien Calvet și-a asigurat astfel pole position pentru cea de-a doua cursă a zilei. Ca și în etapa precedentă de la Hungaroring, Ungaria, Calvet a avut o luptă strânsă cu Rene Reinert, la volanului unui IVECO, și a completat astfel Top 10. Tot în Cupa Goodyear, sponsorul principal al Campionatului FIA ETRC, britanicii Shane Brereton și Jamie Anderson au completat podiumul pentru al doilea și al treilea loc și au terminat cursa numărul 1 pe locul al nouălea, respectiv al 11-lea.
Adrenalină cu fiecare cursă, șanse distribuite egal
După etapa de premiere, la care s-a stropit cu șampanie din belșug, piloții au intrat la padock-uri pentru a-și face strategia pentru cea de-a doua cursă a zilei, care a avut loc în jurul orei 18:00. A fost „Reverse grid“, ceea ce înseamnă că primii opt clasați din prima cursă au luat startul în ordine inversă. Interesant la eveniment a fost faptul că înainte de startul propriu zis, când camioanele sunt aliniate pe pistă în funcție de timpii din calificări, reporterii pot intra pe pistă pentru a filma și fotografia cadre mai spectaculoase cu piloții și camioanele, ceea ce ne-a făcut să simțim mai bine pulsul cursei. În cele 10 minute cât se întâmplă acest lucru, un reprezentant FIA verifică folosind un aparat special fiecare anvelopă a camioanelor, acestea din urmă fiind „comunicante“. Adică sunt dotate cu cipuri de identificare prin radio-frecvență (RFID), ce permite să fie monitorizate mai bine, atât din punct de vedere al siguranței, cât și al trasabilității. Ni s-a explicat că fiecare camion este limitat la un set de șase anvelope pe ziua respectivă. Chiar dacă o echipă beneficiază de mai multe seturi, înainte de cursă se alege unul, iar pe parcursul zilei, indiferent că sunt calificări sau curse, nu are voie să-și schimbe anvelopele chiar dacă se distrug.
Revenind la cursă, ploaia și-a făcut din nou apariția înainte de start, iar Teo Calvet, care a avut prima poziție la start, a avut dificultăți cu aderența, permițându-i astfel lui Andre Kursim să preia conducerea în a doua curbă. Mult mai experimentatul Norbert Kiss, câștigător în prima cursă și care a pornit astfel de pe poziția a opta, nu a pierdut timpul și a început să depășească celelalte camioane, punând presiune pe Steffi Halm, aflată pe al patrulea loc. Într-un final, maghiarul a reușit să o depășească pe nemțoaică, a trecut și de Anthony Janiec, dar și de Teo Calvet, pentru a-l vâna pe Kursim. Acesta din urmă pilotează pentru Don’t Touch Racing și a reușit să rămână în față pentru alte câteva ture, Kiss folosindu-și la maximum experiența pentru a-l depăși. La volanul unui Iveco S-Way, Andre Kursim s-a ținut bine pe poziție, însă în penultimul tur maghiarul a acroșat ușor camionul Don’t Touch Racing și a terminat pe prima poziție. Nu a luat însă locul unu, deoarece incidentul a fost analizat cu atenție de către organizatorii FIA, care i-au aplicat o penalizare de 10 secunde. Pilotul ungur a coborât astfel pe locul al treilea, victoria revenindu-i lui Andre Kursim, în timp ce tânărul pilot de la Buggyra Racing, Teo Calvet, a ocupat poziția a doua.
Norbert Kiss s-a dezlănțuit și în cursa principală de duminică, pe care a câștigat-o fără drept de apel, urmat de Adam Lacko, Sascha Lenz și Jochen Hahn, în timp ce cursa secundară a zilei a fost câștigată de neamțul Sascha Lenz, urmat de Antonio Albacete și Shane Brereton, cu cehul Lacko pe poziția a patra.
Camion derivat din modelul de serie. Pilotul e cel care face diferența.
IVECO susține echipa Die Bullen von IVECO formată din Team Hahn și Team Schwabentruck. În competiție mai sunt alte două echipe – Reinert Racing și Don’t Touch Racing – care concurează, de asemenea, pe camioane ale producătorului italian. Camionul de competiție este un S-WAY Racing, cu o greutate de 5,3 t, propulsat de un motor Cursor de 13 l, care dezvoltă 1.180 CP. Deși cu o putere impresionantă, camioanele de curse sunt limitate la o viteză maximă de 160 km/h, siguranța fiind pe primul plan, așa cum ni s-a explicat.
„Ce este important de știut este că 80% din părțile motorului se regăsesc pe camionul de serie, sunt standard, asta însemnând blocul motor, arborele cotit ș.a. Inginerii însă modifică sistemul de injecție, turbinele și softul pentru a oferi o putere mai mare. Există un limitator în fața galeriei de admisie, iar capacitatea cilindrică este și ea limitată. Tehnic este aproape imposibil să crească puterea mai mult decât în prezent“, explică fostul pilot Fabien Calvet.
Noile camioane de curse pe care concurează echipa IVECO încă de anul trecut beneficiază de toate caracteristicile avansate de proiectare și inginerie ale gamei S-WAY lansate în 2019, începând cu designul cabinei, care mixează funcționalitatea și confortul cu o aerodinamică optimizată menită să scadă coeficientul de rezistență la frecarea cu aerul, Cx, cu până la 12%, și să ofere economii de combustibil de până la 4%. „În acest fel, camionul are un rezervor mai mic și este mai ușor, oferind un avantaj piloților“, ne-au mai spus specialiștii IVECO.
Cu o viteză controlată în permanență de computer, lupta în ETRC nu se dă pe rapiditate, ci pe tehnicitatea cu care sunt abordate virajele. Nu de puține ori modul în care se iese dintr-o curbă face diferența, și asta pentru că fiecare camion are diferențial auto blocant, „exact ca la carting, acolo unde puntea spate este fixă și ambele roți trag simultan“, ceea ce crește gradul de dificultate. Astfel, au afirmat cei cu care am discutat, „atunci când ai 120 km/h în viraj, fără ABS, fără ESP, trebuie să știi să stăpânești camionul, iar aici intervine priceperea pilotului. Pentru a fi de succes, trebuie să ai o combinație între camion și pilot bun.“ Faptul că Jochen Hahn este și mecanic, specialist în construit camioane de curse, reprezintă un avantaj pentru echipa sa, deoarece în acest fel „simte“ mai bine vehiculul și îl poate calibra mult mai precis.
FIA prevede ca toate camioanele de competiție să aibă aceeași greutate totală, respectiv 5,3 t, cu axa față de 3,2 t. Singura diferență, în opinia lui Fabien Calvet, între cabina normală și cea alungită, așa cum este la modelul Freightliner, este la frânare sau la demaraj, balanța la modelele europene fiind înclinată mai în față, acolo unde este cea mai mare distribuție a greutății. „IVECO va veni mai pe față, pe când la frânare sau la accelerare la Freighliner se ridică mai mult partea din față“, mai spune Fabien Calvet.
Sustenabilitate evidențiată pe circuit
Începând din acest sezon, camioanele care concurează în FIA ETRC sunt alimentate cu cea mai nouă generație de carburanți biodiesel HVO100 (ulei vegetal hiodrogenat), produși din surse regenerabile, ca parte a unui acord de trei ani cu producătorul Total Energies. Astfel, ETRC devine prima serie din circuitul FIA care folosește combustibil alternativ. „Camionul e curat, nu mai scoate fum negru și păstrează aceleași performanțe“, ne explică specialiștii, care mai afirmă că fiecare astfel de vehicul consumă într-un weekend mai puțin de 400 l, o performanță ținând cont de faptul că vorbim de o exploatare pe circuit. „Suntem conștienți că nu schimbăm planeta, nu acesta este scopul. Dar arătăm lumii că se poate și altfel. Dacă noi putem concura verde, menținând aceeași performanță, atunci industria se poate schimba“, concluzionează Fabien Calvet.
Totodată, ca parte a strategiei de promovare a tehnologiilor de reducere a emisiile de CO2, IVECO a anunțat extinderea parteneriatului oficial cu FIA ETRC. Pentru promovarea proiectului, fiecare cursă din acest sezon și până la finalul celui din 2023 este deschisă cu modelul S-WAY Natural Power alimentat cu Bio-LNG, ceea ce înseamnă și mai multă performanță în ceea ce privește emisiile de NO2 și CO2, acestea din urmă fiind reduse cu până la 95%, comparativ cu variantele diesel. Prima apariție a camionului LNG a fost în sezonul trecut, însă acum este deschizător de curse. În afara reducerii de emisii, camionul S-WAY LNG beneficiază și de un nivel redus de zgomot oferit de propulsorul pe gaz. „Cursele de camioane fac parte din ADN-ul IVECO, este foarte important să fie prezent ca marcă, circuitul oferind oportunitatea de a testa piese și a vedea dezvoltarea altor echipe, precum și a altor furnizori, dar și de a arăta tehnologia LNG dintr-un alt unghi, adică de a duce elementul de vehicul rutier în zona curselor“, a explicat unul dintre specialiștii IVECO cu care am stat de vorbă. Deși a menționat că vom vedea schimbări majore în viitorul apropiat legat de prezența tehnologiei verzi în cursele pentru camioane, reprezentantul producătorului italian nu a dorit să ne dezvăluie surpriza completă și nici anul în care se va întâmpla asta. Putem specula însă că în următorii doi ani am putea vedea un camion pe gaz IVECO în etapele ETRC. „Cu tehnologia LNG se dorește a fi construită o punte către hidrogen, s-a început dezvoltarea cu Nikola și va fi introdusă treptat în industrie. Pot folosi această energie pentru a crea hidrogen, apoi să demonstreze că poți avea performanță și în mediul de curse cu această nouă tehnologie verde. Este o idee pentru anii următori. IVECO este un brand care investește mult în sustenabilitate“, a completat același oficial.
Profil de piloți
Jochen Hahn – o familie de constructori
Profitând de faptul că am putut vedea pe viu cursele de sâmbătă de la Most, Cehia, am reușit să stăm de vorbă cu doi piloți pentru a afla cum se vede competiția de curse de la volanul camioanelor. Este vorba despre experimentatul Jochen Hahn (IVECO) și tânărul Teo Calvet (Buggyra Racing).
Echipa Hahn Racing a fost înființată în 1996, când Konrad Hahn a început să concureze pe acest tip de vehicule, după cum am aflat chiar de la Jochen. În anul următor, echipa a luat parte la primele sale curse FIA ETRC, terminând pe locul al patrulea în clasamentul din 1997, cu Konrad și respectiv Jorg Hahn (tatăl și unchiul lui Jochen) la conducere. Cariera lui Hahn Jr. a început în 2000, cu un loc pe podium, după ce în 1999 tatăl său s-a retras din competiții în urma unui accident sever. „Prima mea cursă a fost la Valencia, în urmă cu 21 de ani. Am urcat pe podium, iar în acel an am luat titlul de «Rockie of the Year» (Debutantul Anului)“, rememorează Jochen Hahn. Cei mai glorioși ani ai pilotului german și ai echipei sale au fost între 2011 și 2014. Un hat-trick de titluri în 2011, 2012 și 2013 l-au transformat în primul pilot care a reușit să câștige trei campionate consecutive. Seria bună a fost urmată de o poziție de finalist în 2014 și de locul 3 la general în 2015. 2017 a marcat un nou început pentru german, când a schimbat camionul MAN cu un nou IVECO, iar 2018 i-a adus un alt titlu de campion. În 2019 și-a continuat seria de victorii cu încă 13, asigurându-și a șasea victorie în Campionatul ETRC. „Sunt la al șaselea titlu, dar trebuie să învăț și să lupt cu fiecare cursă. Ca familie am ajuns deja la a treia generație, fiul meu Lukas este aici, concurează, însă învățăm cu fiecare cursă“, mărturisește campionul german.
De profesie mecanic, Jochen Hahn ne-a mai spus că nu concepe viața fără industria care l-a consacrat, astfel că ce face în afara circuitului are legătură tot cu camioanele de curse. „Construiesc și dezvolt camioane. În cei 25 de ani de când suntem ca familie în zona curselor am construit, cred, 25 de camioane de curse. Totdeauna trebuie să țintești mai sus, să mergi înainte și să vrei să te dezvolți. Camioanele sunt viața noastră și ne batem și în acest an pentru titlu.“
Despre S-WAY-ul R pe care îl conduce, Jochen Hahn spune că „în esență este un Stralis, toată lumea știe că motorul este fantastic, făcut de oameni pentru a oferi emoție. În dimineața aceasta a fost pentru prima dată în 10 ani când mi-am simțit camionul în condiții optime pentru cursă. Este un vehicul fantastic, designul e făcut de italieni, clar este cel mai frumos camion pe care l-am condus eu vreodată.“
Teo Calvet – pasiunea compensează lipsa de experiență
„Tată, mă descurc, fugi de aici!“, a glumit râzând Teo Calvet atunci când ne pregăteam de interviu și tatăl său, Fabien Calvet, membru din partea Franței în juriul ITOY și fost pilot de curse de camion, s-a apropiat de noi pentru a ne face o fotografie. Cu siguranță tânărul de 20 de ani are tot ce-i trebuie să devină unul din viitoarele staruri din ETRC. Prima cursă oficială, așa cum ne-a precizat, a avut loc la numai 16 ani. „Tatăl meu a fost ok, m-a încurajat, doar mama a fost puțin speriată“, zâmbește Teo, în timp ce rememorează debutul, care s-a petrecut la Lion Truck Racing, unde a fost recrutat din perspectiva de talent. „Într-o zi au venit cei de la Lion cu propunerea. Aveam 15 ani când am dat primele teste.“ Interesant e că, înainte de camioane, tânărul francez nu mai concurase vreodată oficial în sporturile cu motor. În 2018, adică la numai 16 ani, și-a făcut debutul în ETRC la Nürburging și a terminat pe poziția a treia în Cupa de camioane Grammer (parte a circuitului ETRC), devenind cel mai tânăr pilot care urcă pe podium. „Pasiunea a venit natural, îmi urmăream tatăl peste tot. Nu l-am prins concurând, ultima oară a fost în 2001, atunci când m-am născut eu, dar a rămas implicat în industrie, iar eu am mers cu el“, spune Teo Calvet, care a câștigat titlul de campion al Franței, una din curse fiind la Nogaro, unde l-a surclasat pe coechipierul său de la acea vreme, Anthony Janiec, și pe alți piloți mult mai experimentați.
Debutul printre camioanele mari, adică în FIA ETRC, l-a avut anul trecut, într-un sezon dominat de Covid-19, care a avut doar două etape, una fiind la Hungaroring, unde a reușit să urce din nou pe podium, tot pe poziția a treia, dar și să câștige de două ori în Cupa Goodyear. De anul trecut concurează alături de Adam Lacko pentru Buggyra Racing și spune că se simte minunat alături de echipă. „Este primul an complet în Campionat, încă acumulez experiență. Mă adaptez repede, am reușit să urc și pe primul podium la Hungaroring. În Franța concurez încă pentru titlu la categoria mare, sunt pe primul loc după trei curse. Echipa este mulțumită de mine, eu de ei, atmosfera este bună“, a explicat Calvet, care mai crede că pentru a reuși în ETRC este nevoie de experiență, de camion bun și de o bună relație în interiorul echipei. Exceptând prima parte, care vine numai cu trecerea timpului și multe curse la activ, talentatul pilot francez pare a se bucura de celelalte atuuri. Cu siguranță vom mai scrie despre el în paginile revistei noastre!
