Operatorii de transport călători din toată țara au așteptat luni de zile să afle cum vor fi organizate noile programe regulate județene, mai întâi după 31 decembrie 2021 și, ulterior, după prelungirea acordată in extremis prin OUG 130, de anul viitor. După cum știm însă, prea puține consilii județene s-au pregătit din timp, iar caietele de sarcini au stârnit nemulțumiri.
Mulți transportatori au ales să nu își bată capul, la adăpostul precar al vechilor licențe, încă valabile până la 30 iunie 2023. Puțini s-au pregătit pentru licitații, dornici să își păstreze traseele. Majoritatea a preferat să lase timpul să treacă, pe de o parte sperând într-o nouă prelungire, iar, pe de altă parte, pentru că oricum nu dispunea de resurse financiare pentru achiziția de vehicule noi. Și, într-adevăr, licitațiile planificate de autorități în acest an pică într-un moment cum nu se poate mai prost, deoarece pandemia a afectat serios bugetele companiilor de transport. Din păcate, după 10 ani de amânări, se pare că toate pârghiile legale s-au epuizat, iar transportul județean trebuie să intre într-o nouă etapă.
Nu se găsesc însă autobuze și microbuze noi care să poată fi livrate într-un timp scurt. Furnizorii de vehicule nu și-au mai asumat riscuri și au pus în producție doar câteva unități cu termene de livrare în vara aceasta. Fabricile, a căror activitate a fost îngreunată de lipsa aprovizionării cu componente, nu pot onora acum solicitări mai devreme de 7-9 luni de la plata avansului și recepționarea comenzii ferme. În aceste condiții, diverși intermediari încercă să aducă mașini de la dealeri din Turcia, care însă nu sunt produse în conformitate cu specificațiile pieței europene. Și, chiar și așa, tot nu sunt suficiente.
Pentru a permite accesul corect al tuturor operatorilor la piață și având ca principal obiectiv creșterea calității serviciului de transport, cea mai bună variantă ar fi să li se permită celor care doresc să își ia mașini noi să liciteze în baza contractelor de achiziție agreate cu furnizorii, livrarea propriu-zisă urmând să se facă ulterior, înainte de începerea contractelor de delegare. Soluția a mai fost propusă și în trecut, dar nu a fost aprobată „de la centru”. Acum, când se invocă descentralizarea la nivelul structurilor locale, factorii de decizie din teritoriu ar putea să își asume o astfel de măsură, care să ridice povara financiară de pe umerii celor care nu vor câștiga, în final, licitațiile.
