Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

De ce alocaţia de hrană şi alocaţia de cazare pentru şoferi sunt revendicări legitime ?

Astăzi revista Tranzit a fost reprezentată de Marilena Matei în platoul TVR Info pentru a încerca să clarifice o parte din revendicările protestatarilor, care sunt de altfel revendicările tuturor transportatorilor din ţară, indiferent dacă vorbim despre o firmă cu 2-5 camioane sau 100.

Emisiunea „Banii, azi” a început chiar când s-au încheiat discuţiile de la Ministerul Transporturilor la care au fost invitaţi patronatele din transporturi, astfel că o parte importantă din timpul alocat emisiunii a fost distribuit pentru declaraţiile la cald ale reprezentanţilor asociaţiilor patronale.

Asociatiile patronale simt că e momentul să pluseze şi promit protest dacă revendicările nu se rezolvă

La prima vedere, minuta obţinută de asociaţii nu se deosebeşte mult de cea încehiată cu protestatarii. Mutarea cântarului din frontieră pe teritoriul naţional rămâne subiect tabu pentru CNAIR. E în afara oricărei asumări. Ce a contat din ce au spus liderii asociaţiilor patronale după întâlnire este că au simţit că protestatarii au netezit calea spre rezolvarea multor probleme din cele pe care au încercat să le tot rezolve până acum, şi că, deşi unii se delimitează de această formă de manifestare, anunţă că vor declansa un alt protest al transportatorilor dacă guvernanţii nu transpun în acte normative promisiunile de azi, între care se regăsesc şi cele ale protestatarilor.

Se pare că membrii UNTRR, cel puţin, aşa cum a spus Radu Dinescu, se regăsesc în revendicările protestatarilor neafiliaţi şi sunt gata şi ei să protesteze dacă revendicările nu se rezolvă. Pentru că una e să vezi promisiuni pe hârtie şi alta e să ai un act legislativ clar.

Cumva scos din context, am putea concluziona că protestul celor care îngheaţă în stradă de 7 zile este necesar în continuare până la legiferarea promisiunilor.

Implicarea asociaţiilor patronale este benefică, nu pentru că doar au mai nuanţat unele revendicări dintre cele importante susţinute şi de protestatari, ci pentru că guvernanţii nu mai pot spune acum că una zic protestatarii, şi alta asociaţiile patronale şi să o lungească cu un răspuns clar privind revendicările.

Iar mâine asociaţiile patronale merg la Finanţe. Şi pentru că noi nu am apucat să explicăm în emisiunea „Banii, azi”, de la TVR Info, o serie de revendicări din lista iniţială a protestatarilor, care au fost respinse de Ministerul de Finanţe şi unele au fost catalogate ca imposibil de implementat din cauza Bruxelles-ului, ca revistă specializată în transporturile rutiere, care urmăreşte de mult timp problemele transportatorilor, ne simţim obligaţi să prezentăm punctul nostru de vedere asupra acestora.

Este prima oară când oamenii din transporturi au ieşit în stradă şi au făcut gălăgie, au pornit claxoanele. Altfel, de 30 de ani muncesc în linişte pentru economia românească şi asta fără niciun ajutor de la Stat. Am văzut analişti fiscali şi politici care prin discursul lor discreditează acest sector economic şi spun că vor să fie mai speciali şi cer privilegii economice.

Adevărul este că transportatorii nu au avut niciodată vreun privilegiu economic. Astăzi transportul internaţional este serviciul care aduce cei mai mulţi bani din export, lucru recunoscut de BNR. Asta înseamnă că prestează servicii pe alte pieţe europene, plătind taxe şi impozite în România. Anual între 5 şi 6 miliarde de euro facturează transportatorii, aceste sume contribuind din plin la reducerea deficitului valutar, mare cu o economie axată pe consum şi mai ales consum din importuri.

România e în top 3 ţări europene ai căror operatori parcurg cei mai mulţi kilometri în transportul internaţional. Asta face cu adevărat transporturile rutiere un sector special, care este îndreptăţit să fie susţinut puţin măcar de Guvern, dacă are nevoie de banii aduşi la buget până acum din transporturi.

Pentru guvernanţi şi presa generală, precizăm că de mai bine de doi Europa implementeaza un set de legi care nu mai permite camioanelor româneşti să lucreze continuu pe alte piete internationale, ci firmele trebuie sa isi aduca camioanele in tara pline sau goale dupa 2 luni de rulaje doar in Europa. Soferii români care fac transport internaţional trebuie plătiţi cu salariile minime ale şoferilor din ţările în care ajung să încarce sau să se descarce marfă.

Având în vedere taxarea ridicată a muncii în România, firmele româneşti nu se pot menţine competitive dacă plătesc salarii nete egale cu cele plătite în ţări ca Belgia sau Olanda. De aceea, protestatarii din transporturi şi patronatele din transporturi solicită Guvernului posibilitatea de a le acorda o alocaţie de hrană de până la 40 de euro/zi neimpozabilă, care să se alăture indemnizaţiei de detaşare, pe care o pot acorda angajatorii din transporturi conform condiţiilor legale actuale.

O astfel de măsură aplicată pentru cei circa 150.000 de şoferi care lucrează la internaţional nu e de mare impact pentru bugetul României, este un beneficiu în plus oferit de angajator şoferilor săi, pentru munca grea pe care o prestează şi pentru a-i păstra în cadrul firmelor.  Şi este un beneficiu binemeritat de şoferii care stau doar 3-4 zile pe lună acasa, care dorm in cabina camionului, stau cu orele sau cu zilele în punctele de frontieră, se spală la duşurile din benzinării, dacă au noroc să le găsească, şi poartă pe umeri o mulţime de responsabilităţi adăugate zi de zi de beneficiarii de transport sau de legiuitori – ultima dintre ele se referă la pornirea aplicaţiei de monitorizare a camionului în aplicaţia ANAF conform extinderii RO eTransport la toate transporturile internaţionale.

Iar pentru şoferii de la intern – pentru că şi ei muncesc în condiţii extrem de grele, poate şi mai grele ţinând cont de calitatea drumurilor din România şi lipsa acută a parcărilor în care îşi pot efectua perioadele de odihnă obligatorii – protestatarii cer să primească aceleaşi drepturi oferite şi bugetarilor: adică o alocaţie de hrană de 265 lei pe noapte fără a fi nevoie să justifice cheltuiala cu o factură de hotel. Pot dormi în cabina camionului, la o rudă sau la un motel pe marginea drumului şi ar putea beneficia  de aceeaşi indemnizaţie de cazare ca şi bugetarii, singurul document justificativ fiind ordinul de deplasare.

Această alocaţie de cazare ar fi de mare ajutor şoferilor care lucrează pe intern, unde diurna maximă este de puţin peste 50 de lei/zi, prea puţin pentru a-i asigura o masă decentă când are curse mai lungi de 12 ore sau mai şi petrece noaptea pe unde îl prinde pauza de condus.

Aceste revendicări sunt absolut legitime pentru transportatori, nu sunt privilegii!

Articole similare

Ad