Actuala forma a Pachetului de Mobilitate adoptata de europarlamentari pe 4 aprilie discrimineaza firmele de transport din Romania si dezavantajeaza soferii romani prin obligatia de a aduce camionul in tara la patru saptamani.
Este discriminatoriu pentru romani si pentru transportatorii altor tari de la periferia Europei, pentru ca o cursa de intoarcere in tara si plecarea din tara de origine catre centrul Europei dureaza fiecare aproape o saptamana, iar intre aceste curse mai sunt permise o cursa de legatura, in interiorul Comunitatii Europene, la dus si una la intors, sau niciuna la dus si doua inainte de intoarcerea in tara. Ceea ce e dificil pentru o firma de transport din Romania sau Bulgaria, ale caror economii nu pot sustine atatea curse de import/export.

Astfel, Pachetul de Mobilitate favorizeaza pe fata statele situate in centrul Europei, care au si fost marii sustinatori ai acestei legi: Germania, Franta, Belgia, Olanda, Austria. Ei si aliatii lor “est-centrali” – cehii, slovacii – vor deveni noii transportatori pentru tot ce misca in Europa. Si unde, foarte probabil, se vor stabili dupa un vot final pe Pachetul de Mobilitate, si firmele cu experienta in transporturi din Lituania, Romania si Bulgaria.
Pe de alta parte, soferii firmelor romanesti care vor lucra in acest regim nu se supun Directivei detasarii transnationale, adica nu trebuie sa fie platiti cu salariul minim pe care il iau soferii din tarile in care incarca sau descarca, transporturile bilaterale si tranzitul fiind scutite de aplicarea prevederilor respectarii salariului minim. Doar pentru cursele de legatura trebuie sa fie platiti ca soferii din acele tari, insa este vorba de maximum 2 curse scurte la fiecare patru saptamani. Astfel, in lipsa posibilitatii de a face transport intracomunitar ca in prezent, si veniturile soferilor romani vor ramane la fel, fara schimbarea legii nationale ei urmand sa fie platiti, ca si pana acum, cu salariu minim pe economie plus diuna pentru zilele cat vor face cursele bilaterale in Europa.
Astfel, pentru a aspira la salariul minim al soferilor din vestul Europei, soferii romani vor trebui, de fapt, sa migreze catre aceste tari, unde sa lucreze un program de lucru normal, care insa nu le va permite sa ajunga o data pe luna la familie, ci doar o data sau de doua ori pe ani, in concediul de odihna. Asta daca nu vor migra cu intreaga familie intr-o alta tara, unde isi vor inchiria case si vor trebui sa isi sustina familia cu salariul minim pe ramura. Pentru ca foarte rar se intampla ca soferii estici sa primeasca aceleasi conditii de salarizare precum ale cetatenilor respectivelor tari. Ca sa nu spunem ca cel mai probabil soferii nostri vor face tot transporturi lungi, asa cum fac si acum pentru firmele romanesti, doar ca le vor face pentru alte firme din strainatate, si ca patul din camion va fi in continuare locul lor de odihna si dupa adoptarea finala a Pachetului de Mobilitate, menit sa creasca calitatea vietii soferilor estici.