Pentru a clarifica aspectele legate de locul de muncă al șoferului și dreptul șoferului la diurnă, ne-am adresat Inspecției Muncii încă o dată, cu atât mai mut cu cât informațiile extrase din legislația muncii sunt contradictorii în anumite privințe.
Într-un răspuns formulat de specialiștii Inspecției Muncii pentru revista Tranzit se precizează că „locul de muncă al conducătorului auto este stabilit de art.3 lit.d) din HG nr.38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier, cu modificările şi completările ulterioare „loc de muncă al lucrătorului mobil / conducătorului auto independent, locul de la sediul principal al întreprinderii sau de la sediile secundare ale acesteia, unde lucrătorul mobil / conducătorul auto independent îşi îndeplineşte atribuţiile, ori vehiculul pe care îl utilizează în exercitarea atribuţiilor sale sau orice alt loc unde acesta desfăşoară activităţi de transport“.
Pornind de la definiţia locului de muncă, conform art.3 lit d) din HG nr.38 / 2008, se desprind două teze:
În teza I, respectiv „locul de la sediul principal al întreprinderii sau de la sediile secundare ale acestea, unde lucrătorul mobil / conducătorul auto independent îşi îndeplineşte atribuţiile“, considerăm că stabilirea locului de muncă la sediul principal sau sediile secundare ale unităţii în contractul individual de muncă are legătură cu locaţiile respective de unde acesta pleacă şi revine, potrivit atribuţiilor stabilite în fişa postului.
Pentru faptul că acesta efectuează în mod frecvent deplasări (delegaţii), îi sunt aplicabile prevederile art.43 din Codul muncii – Legea nr.53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte că delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. Astfel că pe perioada în care acesta se află în delegare, beneficiază de prevederile art. 44 alin. 2) din Codul muncii.
În teza a II-a, respectiv „vehiculul pe care îl utilizează în exercitarea atribuţiilor sale sau orice alt loc unde acesta desfăşoară activităţi de transport“, considerăm că stabilirea locului de muncă în contractul individual de muncă în „cabina vehiculului“ sau orice alt loc unde conducătorul auto de transport rutier de mărfuri conform cod COR desfăşoară activităţi de transport are legătură cu activitatea sa, aşa cum este definită de art.3 alin. 1) lit. a) din HG nr.38 / 2008 privind timpul de muncă al conducătorului auto.
În acest caz, conducătorul auto este definit ca fiind lucrător mobil, angajatorul stabilind în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă aplicabil, acordarea unor drepturi faţă de specificul muncii sau sarcinile menţionate în fişa postului, respectiv stabilirea unor sume de bani pentru perioada în care acesta se va afla în deplasare printr-o clauză de mobilitate care să folosească, spre exemplu, acoperirii cheltuielilor zilnice pe care acesta le realizează în perioada de deplasare (hrană, a celor mărunte uzuale etc.), precum şi a unei indeminizaţii de cazare, în cazul în care vehiculul nu este dotat cu cabină de dormit corespunzătoare.
Puteți consulta documentul oficial trimis de IM la linkul de mai jos, disponibil doar abonaților revistei Tranzit.
