După cum reiese dintr-o analiză Upply referitoare la supply chain în general și la modul în care UE și SUA își propun să-și consolideze autonomia strategică, bazată în special pe diversificarea lanțurilor de aprovizionare, în unele industrii este clar că a apărut deja o strategie de diversificare a lanțului de aprovizionare, ceea ce ridică problema nivelului legăturilor comerciale dintre China și țările potențial diversificate din sectorul bunurilor intermediare. Deoarece o legătură strânsă ar putea reduce beneficiile diversificării în ceea ce privește îmbunătățirea rezilienței lanțului de aprovizionare, așa cum s-a văzut în recenta creștere a numărului de cazuri de Covid din China, care nu numai că a redus activitățile de producție din această țară, dar a încetinit și producția în alte țări asiatice.
Vietnamul, de exemplu, este una dintre cele mai promițătoare opțiuni de diversificare, în special pentru echipamente de producție și textile. Comparativ cu 2019, importurile UE și SUA din Vietnam au crescut în 2021 cu 12% și respectiv 57%, dar și legătura comercială pentru bunuri intermediare dintre China și Vietnam în industria echipamentelor și a textilelor a crescut în ultimii cinci ani și peste jumătate din importul acestor bunuri sunt importate în Vietnam din China.
Acest lucru nu se aplică numai țărilor apropiate geografic de China, ci și la opțiuni nearshoring cum ar fi Turcia, Mexic și țările din centrul și estul Europei. De exemplu, ponderea Chinei în importurile totale de bunuri intermediare auto din Mexic a crescut de la 7,5% în 2019 la 10,5% în 2021, deși Acordul SUA-Mexic-Canada a stabilit un prag în acest sens, pentru a stimula lanțul de aprovizionare regional.
Interesantă este și industria textilă turcă, deoarece această țară a crescut aprovizionarea de la furnizorii regionali din Eurasia și Africa de Nord, dar tot China rămâne cel mai mare furnizor al său de bunuri textile intermediare.
