Condițiile de muncă și de trai ale șoferilor de camioane sunt dezolante, potrivit experților. Marea majoritate a șoferilor își petrece serile și weekendurile în parcările de pe autostradă, departe de familie și prieteni, într-o tristețe covârșitoare, constată BGL, prin vocea purtătorului de cuvânt, Prof. Dr. Dirk Engelhardt.
„Șoferii sunt cazați ca într-o cazarmă, în mod regulat, de vineri până duminică în cadrul stațiilor de camioane, în zonele industriale sau în zonele de odihnă”, a spus acesta. „Nu există activități de petrecere a timpului liber și nici posibilitatea de a practica vreun sport, iar iarna este forte frig”.
„Oricine se află într-o astfel de situație este, în mod evident, exploatat”, afirmă Michael Wahl, coordonatorul unui proiect de informare pentru șoferii de camioane de la DGB. „La acest moment, șoferii de camioane nu au aproape nicio șansă pentru condiții de muncă corecte la nivel de Uniune“. Acesta a fost completat de purtătorul de cuvânt al BGL: „Condițiile din zonele de odihnă se datorează parțial dumpingului social”, a afirmat Engelhardt.
Între prepararea unei mese și timpul alocat somnului, unii dintre șoferi recurg la alcool și uneori beau prea mult. Din nefericire, nu este ceva neobișnuit ca șoferii să aibă mult alcool rezidual în sânge atunci când se întorc la volan, explică și purtătorul de cuvânt al poliției din Mainz, Rinaldo Roberto, care mai spune că zonele de odihnă din apropierea sediului poliției sunt verificate săptămânal și mai mereu sunt găsiți șoferi cu probleme. Un exemplu din luna martie, din 83 de șoferi controlați în parcarea Wonnegau de pe Autobahn 61, a reieșit faptul că unul din patru au consumat alcool, valoarea maximă descoperită fiind de 2,33 la mie.
Deși Poliția susține că astfel de controale au loc regulat, BGL acuză lipsa controalelor. Spre exemplu, întoarcerea șoferilor acasă, potrivit Pachetului de Mobilitate, este o prevedere pe care nu se pune atât de mult accent, tocmai pentru că nu poate fi controlată, spune Dr. Dirk Engelhardt, purtătorul de cuvânt al BGL. „Anchetele arată că cei mai mulți șoferi din Europa de Est nu se întorc deloc acasă săptămâni și adesea luni, iar camioanele lor ajung în țara de origine doar o dată sau de două ori pe an, asta de se întorc“.
BGL solicită ca o parte a datelor colectate de stațiile de taxare să fie comunicate autorităților de control (cele referitoare la vehicul), pentru a combate cabotajul ilegal. În plus, trebuie instalat un registru european al populației, care să cuprindă și datele din tahograful digital. „Companiile de transport din Europa de Est trebuie să înființeze sucursale aici și să plătească salariul minim german”, a afirmat BGL. În opinia lui Engelhardt, nu doar companiile și șoferii străini au o obligație, ci și expeditorii, comercianții cu amănuntul și consumatorii germani. „Dacă, în calitate de consumator, sunt dispus doar să plătesc cel mai mic preț, atunci nu trebuie să mă plâng de condițiile sociale și de muncă”.
