În ultimii ani mai mult ca oricând am văzut cât de mult pot pierde unele state ai căror politicieni sunt nepăsători și incompetenți. Şi nu mă refer aici doar la politica de decarbonizare a europenilor care se cred superiori restului lumii și la cât de mult ne costă deciziile neinspirate de la Bruxelles, ci și la politica fiecărui stat european: deși suntem o Uniune politică și economică, fiecare stat face eforturi de accelerare și creștere a economiei naționale. Ce înseamnă asta? Înseamnă politici de protecție a propriei economii, a acelor sectoare vitale pentru economia țărilor lor.
Doar de la izbucnirea conflictului din Iran, țările europene s-au întrecut în măsuri de protecție a sectorului transporturilor, considerat strategic aproape de fiecare dintre ele. Dacă politicienilor români le este teamă cu orice ocazie să-i supere pe „mai-marii” de la Bruxelles cu politici de protecție care vin în contradicție cu regulile comune, în condițiile unui conflict internațional toate țările au libertatea de a gândi măsuri de sprijinire a propriilor companii dintr-o industrie. Şi vedem că măsurile au fost gândite în așa fel încât să fie favorizate doar cele din țara respectivă. Dădeam exemplul Ungariei luna trecută prin sistemul de mutare a traficului de tranzit doar pe autostradă, unde taxele au crescut cel mai mult de la începutul acestui an. Luna trecută am publicat informații despre măsurile luate de Marea Britanie, care nu a redus taxele de drum, pe care le plătește fiecare utilizator de infrastructură rutieră, și cei autohtoni, și cei străini, ci a eliminat pentru 12 luni impozitul anual pe autovehicul pentru transportatorii de acolo.
Iar zilele trecute am realizat un interviu cu șeful Autorității Rutiere din Olanda despre noul sistem de taxare a drumurilor, care prevede ca o sumă importantă, 500 de milioane de euro, adunată din taxele de drum, să se întoarcă la transportatorii olandezi sub formă de subvenții pentru achiziția de camioane nepoluante sau de stații de încărcare pentru camioanele electrice.
Aproape toate statele care colectează mult din „tranzit”, adică de la transportatorii din alte țări, pun taxe mari, care trebuie să fie aplicabile tuturor, nediscriminatoriu, așa cum prevede legislația europeană, însă găsesc un mijloc de a le returna o parte din sumele plătite transportatorilor naționali: prin diferite subvenții, scutiri de taxe sau controlul mai puțin aspru al camioanelor naționale.
Asta își dorește și industria românească de transport de decenii: politicieni mai atenți la interesul economic al țării, autorități mai conștiente de sursele de finanțare a bugetului național și al propriilor salarii, expeditori și producători care să îi prioritizeze la contractare.
În această logică, este bine că sistemul TollRo a fost amânat cu trei luni, dar nu e suficient. Trebuie amânat cel puțin șase luni nu pentru că reprezintă un dezastru pentru economia națională, deoarece taxa de drum foarte mare se va duce în final în creșterea inflației și a prețurilor plătite de toată populația, ci pentru că aplicarea unei asemenea legi nu este pregătită. Dacă autoritățile din Olanda au ales să facă publicitate inclusiv în România pentru a explica modul de aplicare a taxei de drum din țara lor, ne întrebăm de ce CNIR nu poate organiza o conferință pentru transportatori și presa de transport în care să explice planurile de implementare a TollRo, de unde se pot procura și ce dispozitive de înregistrare a taxei de drum sunt certificate, ce furnizori de carduri au fost deja agreați (dacă au fost), ce situații de neînregistrare a rulajului pot apărea, cum se rezolvă toate aceste situații etc.
Este vorba de respectul autorităților pentru contribuabili, iar această lecție, a respectului, este prima pe care funcționarii publici ar trebui să o învețe. La noi, din păcate, ei învață că sunt „speciali”, că au drepturi speciale și nu au nicio responsabilitate a acțiunilor lor.
Între timp, în zilele următoare vom publica interviul cu Autoritatea Rutieră din Olanda, poate va inspira CNIR și alte instituții de stat ce înseamnă responsabilitatea de a fi în slujba cetățeanului.
