AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad

E timpul pentru strategii in transporturi

Daca de 30 de ani antreprenorii romani in transporturi rutiere s-au descurcat fiecare pe cont propriu, in 2020 e nevoie de un plan strategic pentru ca firmele romanesti din domeniu sa nu moara lovite de criza pandemica si, mai apoi, de Pachetul Mobilitate 1.
Ne uitam in jur si vedem cum toate tarile vest-europene isi inchid pietele, pentru ca firmele nationale sa aiba cat mai mult de lucru, in timp ce romanilor le sunt deschise portile doar pentru munca pe camp. Si aceea prost platita, in conditii mult mai proaste decat cele ale soferilor est-europeni din cabinele camioanelor lor timp de 2-3 luni in Comunitate. Iar daca unele filme cu soferi gatind la roata camionului au determinat crearea acelei stari emotionale care a determinat votarea setului de legi, unele absurde, care formeaza Pachetul Mobilitate 1, este timpul ca noi, romanii, sa nu lasam nespusa povestea celor care muncesc 14-15 ore pe camp in Germania sau in alte tari vest-europene si sa aratam cu degetul asa cum suntem aratati si noi de peste 20 de ani.
Povestea sparanghelului trebuie exploatata acum pentru a demasca ipocrizia statelor vest-europene, dar poate fi si o pilda pentru cei care isi cauta fericirea mai degraba in afara decat acasa, la o firma romaneasca, dar pe mai putini bani decat se promit in Germania, pentru ca pana la final, dupa ce se scade avion, cazare – costuri care trebuie acoperite de angajatorul strain, daca ar respecta legea! – nu ramane suficient cat sa traiasca si in restul anului.
In plus, acum este mai important ca oricand pentru transportatori sa isi gaseasca liderii priceputi care sa le defineasca prioritatile si sa lupte pentru implementarea lor daca vor sa mai aiba de lucru. Pe langa o multime de masuri care sa ajute firmele de transport sa acopere saptamanile de inactivitate si cheltuielile suplimentare pe timpul starii de urgenta, dar mai ales dupa ce starea de urgenta se va incheia, transportatorii trebuie sa se uite la viitor. E nevoie de clarificarea remuneratiei soferilor, pentru ca nenumaratele controale ale ITM si ANAF din ultimii doi ani au aratat ca plata cu diurna sau indemnizatie de detasare, indiferent cum s-ar numi, nu intruneste pretentiile autoritatilor straine a caror vointa e pusa in practica de institutiile statului roman. Si atunci, in conditiile in care si soferii au cerut repetat un salariu pe cartea de munca mai mare decat minimul pe economie, patronatele din transporturi ar trebui sa ceara Guvernului o noua politica de impozitare a muncii in transporturi, similara cu cea din constructii, pentru a tine soferii in tara. O baza mai mare de impozitare, dar un procent mai mic de impozitare a venitului soferilor, ar duce la o contributie la bugetul statului cel putin la acelasi nivel ca in prezent. Dar avantajul operatorilor de transport este ca vor putea indeplini cerinta salariului minim brut impusa in Pachetul Mobilitate pentru toate cursele in afara celor bilaterale, salariu minim care nu tine cont de diurna. Mai devreme sau mai tarziu, pana la implementarea Pachetului, soferii vor ajunge la un salariu brut mult mai mare decat acum daca firmele vor vrea sa mai lucreze in Comunitate. E momentul pentru a discuta aceasta facilitate, deoarece gradul de impozitare a salariilor in Romania e mai mare decat in multe tari, chiar vest-europene, ceea ce face imposibila competitivitatea multor sectoare economice de la noi care se bazeaza pe export. 
Sigur ca facilitatea folosirii diurnei in transporturi e mai ofertanta decat impozitarea mai mica a salariului. Dar la acest moment, in situatiile de detasare transnationala, discutiile cu autoritatile straine, si chiar romane, sunt din ce in ce mai dificile pentru justificarea platii diurnei. Diurna nu mai este o oportunitate, ci mai degraba un risc asumat.
O alta directie a eforturilor transportatorilor merge catre a presa autoritatile sa iasa cu un set de legi care sa stabileasca stimulente pentru investitorii straini care se gandesc sa se relocheze din China in Europa. Am pierdut mult teren in aceasta directie, dar acum avem o noua sansa, care nu trebuie ratata. Avem, cel putin, trei segmente in care Romania exceleaza: automotive, IT, textile. Daca marii producatori europeni ar gasi parcuri industriale construite de stat sau chiar terenuri greenfield concesionate gratuit pentru a creste productia in tara, sectorul logistic si transporturile ar prinde din nou aripi. Am avea ce sa transportam in Europa de la noi, asa incat sa nu mai riscam controalele abuzive de multe ori ale belgienilor, olandezilor sau nemtilor pentru ca asteptam sa transportam incoace marfa „lor”. 
Sigur, avem nevoie de infrastructura publica. Fara autostrazi, fara cale ferata, e greu sa concuram cu statele din jur care isi joaca mult mai bine cartea de ani de zile. Dar cu niste proiecte puse la punct, fara grija banilor pentru partid, cu siguranta avem inca timp sa reparam greselile din ultimii 30 de ani. Nu avem alta sansa!

Articole similare