Curtea de Casație din Italia a confirmat că înregistrările cronotahografului pot fi folosite ca probă pentru constatarea depășirii limitelor de viteză de către vehiculele comerciale. Prin ordonanța nr. 19147/2026, publicată pe 11 iunie 2026, Secția a II-a Civilă a clarificat o problemă care a generat în ultimii ani soluții diferite în instanțele italiene.
Decizia este importantă pentru transportatori, deoarece confirmă că datele din tahograf nu sunt relevante doar pentru timpii de conducere și odihnă, ci pot avea efect direct și în sancțiunile privind viteza. Pentru autoritățile locale de control, hotărârea consolidează un instrument probator prevăzut de legislația națională, dar contestat frecvent în litigii.
Cazul a pornit de la o amendă aplicată la Alessandria.
Procedura își are originea într-un proces-verbal întocmit de Poliția Municipală din Alessandria, pe 18 martie 2022, împotriva unei companii de transport rutier. Un ansamblu auto al acesteia fusese înregistrat cu viteza de 96 km/h, pe baza datelor extrase din cronotahograf, peste limita de calibrare a limitatorului, fixată la 90 km/h.
Compania a contestat sancțiunea, iar Judecătoria din Alessandria a respins inițial recursul. În apel, Tribunalul din Alessandria a admis însă contestația, apreciind că folosirea datelor cronotahografului ca probă pentru depășirea vitezei nu ar fi conformă cu dreptul european.
Primăria Alessandria a atacat această soluție la Curtea de Casație, iar instanța supremă a admis motivul de recurs referitor la fondul problemei, casând hotărârea tribunalului și trimițând cauza spre rejudecare.
Curtea respinge ideea unui conflict cu dreptul european.
Punctul central al deciziei este compatibilitatea dintre articolul 142 din Codul Rutier italian și Regulamentul UE 165/2014 privind tahografele în transportul rutier. Curtea de Casație a stabilit că nu există un conflict între norma italiană și dreptul Uniunii Europene.
Regulamentul european prevede că tahograful înregistrează date relevante pentru exploatarea vehiculului, inclusiv viteza și distanța parcursă. Aceste date sunt accesibile autorităților de control competente. În plus, Directiva 2006/22/CE, care privește controalele în domeniul legislației sociale din transportul rutier, nu conține o interdicție privind folosirea acestor date pentru verificarea depășirii vitezei.
Prin urmare, Curtea a considerat că articolul 142 din Codul Rutier, în partea în care admite înregistrările cronotahografului ca sursă de probă, este compatibil cu cadrul european.
Tahograful nu devine radar, dar poate proba viteza.
Decizia nu înseamnă că tahograful este echivalat complet cu aparatele automate de măsurare a vitezei, cum sunt radarele sau autovelox. Diferența rămâne importantă. Radarul este un instrument destinat în mod direct măsurării vitezei într-un anumit punct sau pe un anumit tronson, în timp ce tahograful este un aparat de înregistrare a activității vehiculului și a șoferului.
Totuși, Curtea confirmă că datele tahografice pot fi folosite ca probă atunci când sunt corect extrase, interpretate și puse în legătură cu fapta constatată. Cu alte cuvinte, tahograful nu înlocuiește radarul, dar poate susține legal o sancțiune pentru depășirea vitezei.
Pentru transportatori, această diferență contează în eventualele contestații. Simplul argument că viteza nu a fost măsurată cu radarul nu mai este suficient, dacă autoritatea a folosit date tahografice relevante și procedura de verificare este corectă.
Articolul 142 permite mai multe surse de probă.
Articolul 142 din Codul Rutier italian nu limitează constatarea vitezei doar la aparate omologate de tip radar. Norma admite și alte surse de probă, inclusiv înregistrările cronotahografului și documentele privind parcursurile autostradale, în condițiile prevăzute de reglementări.
Curtea de Casație a interpretat această prevedere în legătură cu articolul 13 din Legea 689/1981, care permite organelor de control să efectueze verificări tehnice, inspecții și alte operațiuni necesare pentru constatarea încălcărilor administrative.
Astfel, folosirea datelor tahografice nu este o extindere nejustificată a competențelor autorităților, ci o aplicare concretă a unei puteri generale de verificare, atunci când aparatul conține date relevante pentru faptă.
În ultimii ani, instanțele italiene au dat soluții diferite în cauzele privind amenzile pentru viteză bazate pe datele cronotahografului. Unele hotărâri au confirmat sancțiunile, altele le-au anulat, mai ales pe argumentul că tahograful ar fi destinat altor scopuri și nu ar putea fi folosit pentru constatarea vitezei.
Ordonanța Curții de Casație aduce o orientare clară. Instanțele inferioare vor trebui să țină cont de faptul că datele tahografice pot avea valoare probatorie, iar compatibilitatea cu dreptul european a fost confirmată.
Aceasta nu înseamnă că orice amendă bazată pe tahograf va fi automat validă. Companiile vor putea contesta în continuare sancțiunile dacă există probleme de procedură, de identificare a vehiculului, de extragere a datelor, de interpretare a vitezei sau de aplicare a toleranțelor. Dar argumentul general al imposibilității utilizării tahografului devine mult mai slab.
Transportatorii trebuie să trateze datele tahografice ca probă juridică.
Pentru companiile de transport rutier, decizia schimbă modul în care trebuie privite datele tahografului. Acestea nu mai sunt doar informații tehnice folosite pentru timpi de conducere, repaus și activitate, ci pot deveni probe în dosare privind viteza.
Aceasta înseamnă că descărcarea, arhivarea și verificarea datelor trebuie făcute riguros. Companiile trebuie să se asigure că tahografele sunt calibrate corect, că datele sunt păstrate conform obligațiilor legale și că eventualele anomalii sunt documentate.
În cazul unei amenzi, datele tahografice pot funcționa în ambele sensuri. Ele pot susține constatarea autorității, dar pot fi folosite și de companie pentru a verifica dacă viteza a fost interpretată corect sau dacă există marje tehnice care trebuie luate în calcul.
Toleranțele tehnice rămân importante în contestarea sancțiunilor.
Un element practic important este legat de toleranțele tehnice ale tahografului. În utilizare, la montaj sau la verificarea pe banc, pot exista diferențe admise între viteza înregistrată și viteza reală. Aceste marje pot influența interpretarea unei depășiri de viteză, mai ales atunci când abaterea este apropiată de limită.
Pentru transportatori și avocați, acest aspect poate deveni relevant în contestații. Dacă sancțiunea se bazează pe o valoare apropiată de pragul legal, trebuie verificat modul în care a fost extrasă viteza, ce toleranțe au fost aplicate și dacă aparatul era calibrat corect.
Decizia Curții nu elimină aceste verificări. Ea spune că tahograful poate fi probă, nu că orice valoare extrasă din el trebuie acceptată fără analiză.
Șoferii trebuie informați despre noul risc operațional.
Hotărârea are consecințe și pentru șoferi. În multe companii, discuția despre tahograf se concentrează pe pauze, odihnă, activități și eventuale abateri privind folosirea cardului. Acum, viteza înregistrată devine o temă la fel de relevantă.
Șoferii trebuie să știe că depășirile de viteză pot fi verificate ulterior prin descărcarea datelor, nu doar constatate în momentul circulației cu radarul. Aceasta poate influența disciplina de conducere, mai ales în cazul vehiculelor echipate cu limitatoare sau în situațiile în care se rulează pe autostrăzi și drumuri expres.
Pentru managerii de transport, instruirea periodică ar trebui să includă și această dimensiune: viteza înregistrată de aparat poate avea consecințe administrative și financiare pentru companie și pentru conducătorul auto.
Pronunțarea clarifică piața, dar nu elimină litigiile.
Hotărârea Curții de Casație oferă un răspuns clar asupra principiului: înregistrările cronotahografului pot fi utilizate ca probă pentru constatarea depășirii vitezei. Totuși, litigiile nu vor dispărea complet. Fiecare caz va depinde de modul în care au fost obținute datele, de exactitatea aparatului, de aplicarea toleranțelor și de respectarea procedurii de sancționare.
Pentru companiile de transport, concluzia practică este că datele tahografice trebuie gestionate cu aceeași atenție ca orice document cu valoare juridică. Ele pot proteja compania atunci când sunt corecte și bine arhivate, dar pot susține sancțiuni atunci când arată abateri.
Decizia italiană întărește rolul tahografului ca instrument central de control în transportul rutier. Aparatul nu mai este doar un martor al timpilor de conducere și odihnă, ci și o sursă de informații care poate influența direct răspunderea pentru viteza vehiculelor industriale.
**Sursă foto: redacția Tranzit
