Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad

“ANAF nu poate impozita indemnizația de detașare, care e o compensație acordată șoferului pentru lipsa de acasă!”

În contextul controalelor ANAF la firmele de transport marfă care efectuează tranport intracomunitar, avocatul Szántó Árpád, care reprezintă mai mulți transportatori aflați într-o astfel de situație de control, a declarat cătrebuie definit în mod clar și neechivoc conceptul de „diurnă”, deoarece tocmai pe această definire ambiguă marșează ANAF în demersurile sale , arătând că la temeiul acordării diurnelor nu se află înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor șoferilor. “Când vine vorba de definiţie, literatura de specialitate se prevalează de prevederile HG 518/1995 art. 5 alin. 1 lit. a), ca și cum acolo s-ar regăsi definită cel mai limpede această instituție juridică, dar nu este așa. Pentru a înțelege acest concept trebuie făcută diferențierea între decontarea cheltuielilor ocazionate cu delegarea (sau detașarea) și acordarea indemnizației de delegare (sau detașare), deci diferența între cheltuieli și indemnizație. Spre deosebire de definiția lacunară din HG 518/1995, în legea 53/2003 privind Codul muncii la art. 44. alin. (2), în legea 344/2006 art. 3 alin. 1 lit. d) și e) , dar și în actul normativ de abrogare al acestei legi, respectiv Legea 16/2017 art. 2 alin. (1) lit. g) și h) precum și mai ales în Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, la art. 76 alin. (2) lit. k) există o diferențiere foarte clară între cheltuielile ocazionate de delegare (sau detașare) și indemnizația de delegare (sau detașare), care reprezintă cele două componente ale diurnei. Cheltuielile au un caracter concret, sunt clar cuantificabile și – dacă există și au legătură cu munca specifică prestată și dacă angajatul dorește – se decontează de angajator pe baza înscrisurilor doveditoare prezentate de șofer. Acest proces de cheltuială și decontare de cheltuială nu are nicio legătură cu impozitarea.”

Reprezentant al Asociației Patronale a Transportatorilor – Europa 2002 (APTE 2002), avocatul Szántó Árpád mai arată că “problema apare în cazul celeilalte componente a diurnei: indemnizația. Prin aceasta, ANAF consideră că se acordă, practic, o parte din salariu. Având însă în vedere legislația actuală și cea anterioară, această componentă nu va putea fi niciodată impozitată, deoarece reprezintă o compensație, o despăgubire. Practic este vorba de o sumă acordată în vederea acoperirii inconvenientelor cauzate de delegare, astfel că diurna nu reprezintă doar contravaloarea unor cheltuieli decontate, ci în primul rând reprezintă contravaloarea unor nevoi compensate, a unor lipsuri pe care lucrătorul le-a suportat în delegație, prin faptul că și-a desfășurat activitatea departe de domiciliul său, de familie și de mediul său obișnuit de trai. Nu se poate impozita o compensație, o despăgubire sau contravaloarea unor daune (suferințe); e contrar tuturor legilor în vigoare, precum și tuturor principiilor de drept universal acceptate. Nimeni nu poate pune impozit pe contravaloarea sacrificiului uman, astfel că este total ilegală recalificarea contravalorii inconvenientelor suferite de om în venituri materiale impozabile! Pe aceste considerente, companiile de transport trebuie obligatoriu să acorde diurnă, deoarece beneficiul diurnei nu e o opțiune, ci un drept al angajatului și niciodată nu va putea fi impozitat.”

Interviul cu avocatul Szántó Árpád este publicat integral in editia de octombrie a revistei Tranzit, care va fi disponibil după 1 octombrie.

Articole similare

Ad
Ad