Firmele de transport care lucrează cu precădere la transport intracomunitar au semnalat actiuni de control din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) în ultimii doi ani, mai multe incheiate cu impozitarea retroactivă a diurnelor pe ultimii 5 ani, pe motiv că acestea pot fi asimilate veniturilor de natură salarială. Ca răspuns oficial la solicitarea de informaţii trimisă de revista Tranzit pe subiectul impozitării diurnelor, ANAF a răspuns că „organul de inspecție fiscală trebuie să analizeze, de la caz la caz, dacă sumele acordate drept «diurne» reprezintă sau nu indemnizații de detașare în conformitate cu prevederile legislației europene aplicabile în domeniul muncii, a convențiilor de evitarea a dublei impuneri, precum și a prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, respectiv a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, prin care se reglementează condițiile în care se realizează acestea. Dacă în urma analizei rezultă că sumele acordate cu titlu de «diurne» pot fi considerate venituri de natură salarială, desigur apreciem că acestora li se poate aplica regimul fiscal specific acestei categorii de venituri“.
ANAF mai precizează că Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este actul normativ care reglementează tratamentul, din punct de vedere fiscal, al sumelor acordate cu titlul de indemnizație și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariați pe perioada delegării/detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul desfășurării activității. În acest sens, prevederile Codului fiscal nu fac o trimitere expresă la sume acordate cu titlul de indemnizații de delegare/detașare sau diurne. „Sumele acordate cu titlul de indemnizaţii şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, care sunt în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, nu sunt incluse în veniturile salariale, nu sunt impozabile și nici nu constituie bază de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale obligatorii. Partea care depășeste, însă, acest plafon reprezintă venit asimilat salariilor asupra căruia se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii. Cine poate beneficia de aceste indemnizații sau orice alte sume pe perioada delegării/detașării în țară și în străinătate, în interesul desfășurării activității, precum și condițiile în care sunt acordate astefel de sume, reprezintă aspecte care cad sub incidența legislației muncii din România și a directivelor Uniunii Europene în materie, nu a Codului fiscal.”
Interesant este că ANAF nu a inclus şi cheltuielile de masă alături de cele de transport şi de cazare, aşa cum apare în RIF-uri încheiate la unele firme de transport şi cum se menţionează şi în recent-adoptata Lege 172 din 16 august 2020. Totuşi, răspunsul de mai sus nu lămureşte nimic, ci reiterează faptul că indemnizaţiile de deplasare nu trebuie impozitate, dacă se încadrează în prevederile legale. Principala problemă rămâne însă tot posibilitatea inspectorilor de control de a aprecia dacă diurnele pot fi considerate ca atare sau sunt asimilate salariului, prin interpretarea prevederilor legii 16 (chiar dacă instituţia competentă în cazul detaşării transnaţionale este Inspecţia Muncii).
