Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad

Toate vechi si noua toate …

In ultimul an, aproape luna de luna avem cate un articol despre modificari la Legea Transporturilor. In fiecare luna, o idee-doua in plus se adauga discutiilor, in timp ce „refrenul” acestor intalniri dintre functionarii ministerului si reprezentantii asociatiilor profesionale ramane accesul la profesie, dovedirea capacitatii financiare si prelungirea licentelor.
In afara prevederilor legate de autorizatiile de transport si CEMT-uri, care nu mai sunt de actualitate, discutiile despre accesul la profesie sunt in acelasi stadiu ca acum 10-11 ani, cand se punea problema ca statele est-europene care vor sa intre in UE sa introduca pachetul de legi referitoare la accesul la profesie si unificarea sistemului de taxare si impozitare a vehiculelor grele.
 

Chiar daca la acea vreme erau doar recomandari, iar multe dintre statele europene nici nu se gandeau, de altfel, sa le introduca in legislatia nationala, Romania s-a numarat printre primele state care au studiat directivele europene respective si s-au straduit sa le introduca cat mai fidel. Demonstrarea capacitatii financiare a reprezentat o dificultate inca de la inceput, deoarece majoritatea camioanelor erau, la acea vreme (si inca si acum, dar intr-o mai mica masura), luate in leasing, deci nu apartineau transportatorilor. Pentru ca introducerea scrisorii de garantie bancara ar fi insemnat nu numai disparitia firmelor mici, dar si a celor cu flote mari, care nu aveau de unde sa blocheze in banci valori de 50.000 de euro (pentru o flota de 100 de camioane), s-a gasit solutia „asigurarii”, cu ghilimele deoarece niciodata aceasta polita nu a asigurat pe nimeni pentru nimic (poate cu exceptia firmelor de asigurari care au acceptat sa elibereze aceste certificate valabile, in multe cazuri, doar in luna in care se depuneau actele la minister pentru relicentiere, si, uneori, a functionarilor ARR din teritoriu care recomanda transportatorilor una sau alta dintre firmele de asigurari ca fiind „singura” care incheie asemenea polite).
Intre timp, gaselnita romaneasca a fost adoptata si in UE, la propunerea europarlamentarului Adriana Ticau. Si iata ca in prezent, tocmai in Romania se pune la indoiala utilitatea acestei asigurari si se studiaza posibilitatea inlocuirii sale, din nou, cu capitaluri proprii sau scrisoare de garantie bancara. Prima ar insemna alergarea transportatorilor dupa evaluatori profesionisti, de la care sa se obtina un certificat de evaluare a bunurilor mobile si imobile. Si cum evaluatorul poate pune pe hartie aproape orice valoare doreste clientul, incadrandu-se in niste valori minime ale terenului in zona etc., se pune problema evaluarii contabile a masinilor si a celorlalte bunuri. Si daca companiile de transport ar gasi pana la urma expertii contabili si evaluatori care sa le elibereze certificatele necesare, ministerul are, la randul sau, expertii care sa verifice aceste documente?
Probabil ca si de aceasta data se vor regandi aceleasi argumente si se va merge in continuare pe asigurarea fara rost, asa cum s-a facut in repetate randuri in ultimii zece ani, la fiecare „remaniere” a legii transporturilor.
Din pacate, interes prea mare nu a existat niciodata printre functionarii ministerului transporturilor pentru a face ceva bun si durabil pentru categoria sociala pe care o „pastoresc”: transportatorii. Iar acum, cand salariile urmeaza sa li se reduca cu 25%, cu atat mai putin. Noroc ca inca exista examinarile pentru certificatele de competente profesionale, in aproape toate comisiile fiind si cate un reprezentant al ministerului sau al ARR!
Ce mai e nou la proiectul pentru Legea Transporturilor puteti citi pe site-ul revistei Tranzit, www.traficmedia.ro. Ne-ar placea sa ne trimiteti parerile dvs. despre aceasta, ale celor multi nereprezentati la comisiile de dialog social de la ministerul transporturilor.
 

Articole similare